Decizia nr. 371/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Munteanu în Dosarul nr. 819/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocatul Dan C. Stegăroiu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia pentru aceleași motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la dosar cu ocazia invocării excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituționalitate vizează o omisiune de reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 466/2007 din 13 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 819/117/2007, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Munteanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora "respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". De aceea, având în vedere aceste dispoziții constituționale, textul de lege criticat contravine art. 1156 din Codul civil, care dispune că, "ori în ce chip ar pieri sau s-ar pierde lucrul furat, pierderea sa nu liberează pe cel care l-a sustras de a face restituirea prețului". Această prevedere cu valoare de principiu nu poate fi înfrântă nici chiar de o lege specială, întrucât la instituirea obligației de restituire, chiar dacă pieirea s-ar datora forței majore, s-a avut în vedere sancționarea unei conduite abuzive, care în speță ar fi preluarea imobilului fără titlu valabil.

Autorul excepției mai susține că textul de lege criticat contravine unui alt principiu din dreptul civil, anume acela "al interzicerii" îmbogățirii fără justă cauză, or, arată acesta, chiar și în condițiile unor calamități naturale s-au încasat prime de asigurare "care nu pot profita celui care prin abuz de lege a devenit proprietarul construcției".

Consideră, de asemenea, că prevederile de lege criticate contravin și art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece proprietarii cărora nu le-a fost confiscată averea au avut posibilitatea să ia măsuri de conservare, astfel că riscul efectelor calamităților naturale a fost mai redus, în timp ce proprietarii cărora le-a fost confiscată averea dobândită licit nu au putut să ia aceste măsuri de conservare.

În continuare, este invocată și încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3), cu motivarea că "ideea de echitate se pierde, întrucât persoana îndreptățită nu a beneficiat de fructele cuvenite și nu poate beneficia nici de compensația în bani pentru bunul pierit".

Și, în fine, apreciază că textul de lege criticat contravine și art. 44 alin. (3) și (8) din Legea fundamentală, deoarece, prin interpretarea lui "abuzivă", "se consfințesc despăgubiri pentru construcțiile preluate fără titlu valabil".

Tribunalul Cluj - Secția civilă consideră că textul de lege criticat este neconstituțional în raport de art. 44 alin. (3) și (8) din Legea fundamentală, "având în vedere faptul că s-a consacrat legal caracterul abuziv al preluării imobilului la stat, fără ca fostul proprietar să fi beneficiat de o justă și prealabilă despăgubire și fără ca exproprierea să se justifice pentru cazuri de utilitate publică". În ce privește criticile de neconstituționalitate în raport cu celelalte dispoziții constituționale, arată că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, în ce privește invocarea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție, arată că între textul de lege criticat și această dispoziție constituțională nu există o legătură directă. Eventuala atingere adusă normelor constituționale se apreciază în raport de alte dispoziții din Legea fundamentală. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, arată că motivarea autorului pornește de la o greșită comparație între situația persoanelor cărora nu li s-a confiscat averea și cele ale căror bunuri au fost preluate sub orice formă de către stat. Cele două situații au ipoteze diferite, astfel că nu se poate susține încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.

În ce privește încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, arată că autorul excepției confundă "echitabilitatea" procesului prevăzută de acest text constituțional cu "echitabilitatea" soluției oferite de legiuitor pentru ocrotirea dreptului pretins de reclamant.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile

art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următoarea redactare: "(6) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana îndreptățită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor țării, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (3) și (8) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu,

Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, "Soluția de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută [...]".

Aceste considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Prevederile

art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 , instituind principiul restituirii în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului constituțional al liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21, dat fiind că persoanele îndreptățite la restituire au posibilitatea să se adreseze instanțelor de judecată și să conteste deciziile administrative de soluționare a cererii de restituire a imobilelor. Astfel,

art. 26 alin. (3), cuprins în cap. III din Legea nr. 10/2001 , intitulat "Proceduri de restituire", prevede că: "(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare."

Și, în fine, cu privire la raportarea de către autorul excepției a dispozițiilor atacate la prevederile art. 1156 din Codul civil, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei simple contrarietăți între norme legale din același domeniu, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Munteanu în Dosarul nr. 819/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.