Acordul din 26 iunie 1997
între Guvernul României și Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea și protejarea investitiilor
prezumat în vigoare
Guvernul României și Guvernul Republicii Indonezia, denumite în cele ce urmeaza părți,
dorind sa încurajeze și sa creeze condiții favorabile pentru investițiile investitorilor unei părți pe teritoriul celeilalte părți, pe baza principiilor respectului reciproc al suveranității, egalitatii și avantajului reciproc și în scopul dezvoltării cooperarii economice între ambele tari,
recunoscand ca promovarea și protejarea acestor investitii va determina stimularea initiativei de afaceri și cresterea prosperitatii în ambele tari,
au convenit urmatoarele:
Articolul 1
Definitii
În sensul prezentului acord:
1. Termenul investiție desemneaza orice fel de activ detinut și investit de către investitorii unei părți pe teritoriul celeilalte părți, în conformitate cu legile și cu regulamentele celei din urma, incluzând, dar nu exclusiv:
a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi, cum ar fi: ipoteci, sechestre sau gajuri;
b) cote-părți, acțiuni și obligațiuni ale societatilor, oriunde ar fi înregistrate, sau alte forme de participare în astfel de societăți;
c) drepturi de creanta sau cu privire la prestatii în legătură cu investițiile care au valoare financiară;
d) drepturi de proprietate intelectuala, inclusiv dreptul de autor, marci comerciale și de serviciu, brevete, desene industriale, know-how, secrete de comert, nume comerciale și goodwill;
e) concesiuni de afaceri conferite prin lege sau prin contract, în legătură cu investițiile, inclusiv concesiunile legate de prospectarea, cultivarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale;
f) venituri reinvestite.
2. Investitori înseamnă orice național sau societate a unei părți, care a efectuat sau efectueaza investitii pe teritoriul celeilalte părți.
3. Naționali desemneaza:
a) în legătură cu România:
- persoane fizice care, în conformitate cu legile ei, sunt considerate ca fiind cetățeni români;
b) în legătură cu Republica Indonezia:
- persoane fizice care, în conformitate cu legile Republicii Indonezia, sunt cetățeni indonezieni.
4. Societăți desemneaza:
a) în legătură cu România:
- persoane juridice care sunt constituite sau altfel organizate în mod corespunzător, în conformitate cu legislatia română, și își au sediul, împreună cu activitățile economice efective, pe teritoriul României;
b) în legătură cu Republica Indonezia:
- orice societate cu raspundere limitata, infiintata pe teritoriul Republicii Indonezia, sau orice persoană juridica constituita în conformitate cu legile sale.
5. Venituri înseamnă sumele produse de o investiție și includ, în special, dar nu exclusiv, profit, dobânda, castiguri de capital, dividende, redevente și alte onorarii.
6. Teritoriu desemneaza:
a) în legătură cu România:
- teritoriul României, platoul continental și zona economica exclusiva, asupra cărora România exercita suveranitate, drepturi suverane sau jurisdictie, conform dreptului international;
b) în legătură cu Republica Indonezia:
- teritoriul Republicii Indonezia, asa cum este definit de legile sale, și părți ale platoului continental și marilor adiacente, asupra cărora Republica Indonezia are suveranitate, drepturi suverane sau alte drepturi, în conformitate cu Convenția Natiunilor Unite asupra Dreptului Marii din anul 1982.
Articolul 2
Promovarea și protejarea investitiilor
1. Fiecare parte va incuraja și va crea condiții favorabile investitiilor efectuate pe teritoriul sau de către investitorii celeilalte părți și va admite astfel de investitii în conformitate cu legile și cu regulamentele sale.
2. Investitiilor naționalilor sau societatilor fiecarei părți li se va acorda permanent un tratament just și echitabil și se vor bucura de protecție și securitate corespunzătoare pe teritoriul celeilalte părți.
Articolul 3
Domeniul de aplicare a acordului
1. Acest acord se va aplica investitiilor investitorilor din România de pe teritoriul Republicii Indonezia, care au fost admise anterior în conformitate cu Legea nr. 1 din 1967 privind investițiile de capital strain și orice lege care o amendeaza sau o inlocuieste pe aceasta, și investitiilor investitorilor din Republica Indonezia de pe teritoriul României, care au fost admise în conformitate cu legile și cu regulamentele române în vigoare.
2. Acest acord se va aplica, de asemenea, investitiilor efectuate de către investitorii fiecarei părți pe teritoriul celeilalte părți, anterior intrarii în vigoare a acestui acord, și admise în conformitate cu prevederile legale în vigoare ale fiecarei părți. Totusi acordul nu se va aplica diferendelor survenite inaintea intrarii în vigoare a acestui acord.
Articolul 4
Prevederile cu privire la natiunea cea mai favorizata
1. Nici o parte nu va supune, pe teritoriul sau, investițiile efectuate și veniturile care revin investitorilor celeilalte părți, la un tratament mai puțin favorabil decat cel pe care îl acorda investitiilor efectuate de investitorii oricărui stat tert și veniturilor care revin acestora.
2. Nici o parte nu va supune, pe teritoriul sau, investitorii celeilalte părți, în ceea ce priveste managementul, folosință, fructificarea sau înstrăinarea investitiilor lor, precum și în ceea ce priveste orice activitate în legătură cu aceste investitii, la un tratament mai puțin favorabil decat cel pe care îl acorda investitorilor oricărui stat tert.
3. Tratamentul mentionat mai sus nu se va aplica nici unui avantaj sau privilegiu acordat investitorilor unui stat tert de către fiecare parte, pe baza apartenentei acelei părți la uniuni economice sau vamale, zone de liber schimb, acorduri economice multilaterale sau internationale, ori pe baza unui acord incheiat între acea parte și un stat tert, privind evitarea dublei impuneri, sau a unui aranjament privind comertul de frontieră.
Articolul 5
Expropriere
1. Investițiile efectuate de către investitorii unei părți pe teritoriul celeilalte părți nu vor fi expropriate, naționalizate sau supuse altor măsuri cu efect similar, denumite în continuare expropriere, decat dacă sunt indeplinite urmatoarele condiții:
a) masurile sunt adoptate în interes public și în conformitate cu procedura legala corespunzătoare;
b) masurile nu sunt discriminatorii comparativ cu masurile luate împotriva investitiilor și investitorilor unor tari terte;
c) este stabilita o procedură corespunzătoare pentru determinarea cuantumului și a metodei de plată a despăgubirii.
2. Despăgubirea va corespunde valorii investitiei supuse uneia dintre masurile menționate în paragraful 1 al acestui articol și va fi prompta, adecvata și efectiva.
3. Cuantumul despăgubirii va fi determinat conform principiilor recunoscute de evaluare, ca de exemplu valoarea justa de piața a investitiei la data exproprierii. În cazul în care valoarea de piața nu poate fi usor stabilita, despăgubirea va fi determinata pe baza unor principii echitabile, luand în considerare, printre altele, capitalul investit, aprecierea sau deprecierea sa, veniturile curente, valoarea de inlocuire și alti factori relevanti.
4. La cererea investitorului afectat, cuantumul despăgubirii poate fi reevaluat de către un tribunal sau de un alt organ competent, conform jurisdictiei părții pe teritoriul careia a fost efectuata investitia.
5. Cuantumul despăgubirii, determinat în final, va fi platit cu promptitudine investitorului, care are dreptul sa transfere fără intarziere aceste sume în valută liber convertibila. În cazul în care plata despăgubirii este amanata, investitorul va primi dobânda pentru perioada de intarziere nejustificata în efectuarea platii.
Articolul 6
Despăgubirea pentru pagube și pierderi
Investitorilor unei părți, ale caror investitii efectuate pe teritoriul celeilalte părți au suferit pierderi ca urmare a unui razboi sau a altui conflict armat, a unei stari naționale de urgenta, revolutii, revolte, insurectii sau a altor evenimente similare, inclusiv pierderilor ocazionate de rechizitionare, li se va acorda de către ultima parte, în ceea ce priveste restituirea, indemnizatia, despăgubirea sau alta solutionare, un tratament nu mai puțin favorabil decat cel pe care aceasta îl acorda investitorilor oricărui stat tert. Sumele rezultate conform acestui articol, dacă este cazul, vor fi liber transferabile.
Articolul 7
Transfer
1. Fiecare parte va permite transferul fără intarziere în valută liber convertibila al:
a) veniturilor provenite din orice investiție a unui investitor al celeilalte părți;
b) sumelor rezultate din lichidarea totala sau parțială a oricarei investitii a unui investitor al celeilalte părți;
c) fondurilor pentru rambursarea imprumuturilor legate de o investiție; și
d) castigurilor persoanelor, care nu sunt naționalii săi, cărora li se permite sa lucreze în legătură cu o investiție de pe teritoriul sau, și al altor sume cuvenite pentru acoperirea cheltuielilor legate de managementul investitiei.
2. Părțile se angajează sa acorde transferurilor, la care se face referire în paragraful 1 al acestui articol, un tratament nu mai puțin favorabil decat cel acordat transferurilor provenite de la investițiile efectuate de investitori ai oricărui stat tert.
3. Orice transfer la care se face referire în acest acord va fi efectuat la cursul oficial de schimb valabil la data la care se face transferul.
4. Fără intarziere, în sensul acestui articol, sunt considerate transferurile care au loc într-o perioadă necesară, în mod normal, pentru pregătirea formalitatilor de transfer. Timpul curge de la data la care cererea, împreună cu documentele necesare au fost inaintate, în mod corespunzător, autorităților competente, și nu va depăși, în nici un caz, o perioadă de 3 luni.
Articolul 8
Subrogarea
În cazul în care o parte sau o agentie desemnata de aceasta a acordat o garantie împotriva riscurilor necomerciale, în legătură cu o investiție a unui investitor propriu, pe teritoriul celeilalte părți, și a efectuat plati către acest investitor pe baza acestei garantii, cealalta parte va recunoaste transferul drepturilor acestui investitor către prima parte sau către agentia desemnata de aceasta. Subrogarea celei din urma nu va depăși drepturile initiale ale acestui investitor. În ceea ce priveste transferul plăților care trebuie efectuate către cealalta parte, în virtutea subrogarii, se vor aplica prevederile art. VI și VII.
Articolul 9
Reglementarea diferendelor privind investițiile între investitori și părți
1. În scopul reglementarii diferendelor privind investițiile între o parte și un investitor al celeilalte părți, vor avea loc, pe cat posibil, consultari între părțile respective, în scopul solutionarii cazului pe cale amiabila.
2. Dacă prin aceste consultari, menționate în paragraful 1 al acestui articol, nu se va ajunge la o solutie în termen de 6 luni de la data cererii pentru reglementare, investitorul poate să supuna diferendul, la alegerea sa, pentru reglementare:
a) instanței judecătorești a părții, la orice nivel, care are jurisdictie teritoriala; sau
b) Centrului International pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investitii (I.C.S.I.D.), prevăzut de Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investitii între state și persoane ale altor state, deschisa spre semnare la Washington la 18 martie 1965; sau
c) unui tribunal arbitral ad-hoc, care, dacă nu s-a convenit altfel de către părțile la diferend, va fi constituit în baza regulilor de arbitraj ale Comisiei Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International (U.N.C.I.T.R.A.L.).
3. În scopul reglementarii diferendelor, în sensul paragrafului 2 lit. b) al acestui articol, fiecare parte consimte prin aceasta sa supuna diferendul privind investitia concilierii sau arbitrajului international.
4. În nici o procedură implicand un diferend referitor la o investiție, o parte nu va invoca, în aparare, imunitatea sa, contrapretentie, drept de compensare, când investitorul respectiv a primit sau va primi, pe baza unui contract de asigurare sau de garantie, o compensatie sau o alta despăgubire pentru totalitatea pagubelor sau pentru o parte a oricarei pagube pretinse.
Articolul 10
Reglementarea diferendelor dintre părți
1. Diferendele dintre părți privind interpretarea sau aplicarea prevederilor acestui acord vor fi reglementate prin negocieri la nivel diplomatic.
2. Dacă diferendele dintre părți nu vor putea fi astfel reglementate în termen de 12 luni, atunci acestea vor fi supuse, la cererea scrisa a oricarei părți, unui tribunal arbitral, compus din trei membri. Fiecare parte va numi un arbitru și acesti doi arbitri vor numi un presedinte care să fie național al unui stat tert.
3. Dacă una dintre părți nu și-a numit arbitrul și nu a dat curs invitatiei celeilalte părți de a face numirea în termen de doua luni, arbitrul va fi numit, la cererea ultimei părți, de către președintele Curtii Internationale de Justiție.
4. Dacă ambii arbitri nu pot ajunge la o înțelegere cu privire la alegerea presedintelui, în termen de doua luni după numirea lor, președintele va fi numit, la cererea oricarei părți, de către președintele Curtii Internationale de Justiție.
5. Dacă, în cazurile specificate în paragrafele 3 și 4 ale acestui articol, președintele Curtii Internationale de Justiție este impiedicat sa indeplineasca functia mentionata sau dacă este național al oricarei părți, numirea va fi facuta de către vicepresedinte, iar dacă acesta din urma este impiedicat sau este național al oricarei părți, numirea va fi facuta de către judecatorul Curtii cu cea mai mare functie, care nu este național al uneia dintre părți.
6. În lipsa altor prevederi convenite de către părți, tribunalul își va stabili propria procedura.
7. Fiecare parte va suporta cheltuielile pentru arbitrul pe care l-a desemnat și pe cele ale reprezentarii sale în procedurile arbitrale. Cheltuielile privind președintele și celelalte cheltuieli privind desfășurarea procedurilor arbitrale vor fi suportate în părți egale de către părți.
8. Hotărârile tribunalului vor fi definitive și obligatorii pentru fiecare parte.
Articolul 11
Aplicarea altor prevederi
Ori de cate ori o problemă este reglementata de către acest acord și de către orice alt acord, la care ambele guverne sunt părți, investitorilor li se vor aplica prevederile cele mai favorabile.
Articolul 12
Intrarea în vigoare, durata și expirarea
1. Acest acord va fi ratificat conform procedurilor constitutionale sau legale ale fiecarei părți și va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificari a oricarei părți, privind indeplinirea procedurilor interne de ratificare.
2. Acordul va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani și va continua să fie în vigoare după aceea, pentru alte perioade de 10 ani și în continuare, dacă nu va fi denuntat în scris de către una dintre părți cu un an înainte de expirarea sa. După expirarea perioadei initiale de valabilitate, acordul poate fi denuntat oricand, printr-o notificare facuta cu cel puțin un an înainte.
3. În ceea ce priveste investițiile efectuate inaintea datei de expirare a prezentului acord, prevederile art. I-XI vor continua să fie valabile pentru o noua perioada de 10 ani de la data expirarii prezentului acord.
Drept pentru care, subsemnatii, pe deplin autorizati de către guvernele respective, au semnat acest acord.
Incheiat în doua exemplare la București, la 26 iunie 1997, în limbile română, indoneziana și engleza.
Textele sunt egal autentice. În caz de diferende privind interpretarea acestui acord, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Dan Radu Rusanu,
secretar de stat,
Ministerul Finanțelor
Pentru Guvernul Republicii Indonezia,
Tunky Ariwibowo,
ministrul industriei și comerțului
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.