Protocolul din 10 septembrie 2007

Articolul 1

Asistența judiciară acordată autorităților administrative

Potrivit art. 8 din Acordul de asistență judiciară S.U.A. U.E., următorul articol se va aplica ca articolul 1 bis din Tratatul de asistență judiciară din 1999:

"ARTICOLUL 1 bis

Asistența judiciară acordată autorităților administrative

a) Asistența judiciară se acordă și unei autorități administrative naționale, care efectuează cercetări în legătură cu anumite activități în vederea urmăririi penale sau în vederea sesizării organelor de cercetare sau urmărire penală asupra actelor respective, potrivit competenței administrative și de reglementare a acestei autorități de a efectua astfel de cercetări. Asistența judiciară se poate acorda și altor autorități administrative în aceleași împrejurări. Asistența nu este permisă pentru chestiuni în legătură cu care autoritatea administrativă estimează că nu va avea loc urmărirea sau, după caz, nu vor fi sesizate organele de cercetare ori urmărire penală.

b) Cererile de asistență formulate în baza prezentului articol se transmit între autoritățile centrale desemnate conform art. 2 din prezentul tratat sau între orice alte autorități acceptate de autoritățile centrale."

Articolul 2

Autorități centrale

Articolul 2 din Tratatul de asistență judiciară din 1999 va fi înlocuit de următorul articol:

"ARTICOLUL 2

Autoritățile centrale

(1) Fiecare parte contractantă va desemna o autoritate centrală pentru întocmirea și primirea cererilor formulate în baza prezentului tratat.

(2) Pentru România, autoritatea centrală este Ministerul Justiției. Pentru Statele Unite ale Americii, autoritatea centrală este ministrul justiției sau o persoană desemnată de către ministrul justiției.

(3) Autoritățile centrale vor comunică direct între ele în aplicarea prezentului tratat."

Articolul 3

Mijloace rapide de transmitere a cererilor

Potrivit art. 7 din Acordul de asistență judiciară S.U.A. - U.E., următoarele se vor aplica în locul articolului 4 alineatul (1) din Tratatul de asistență judiciară din 1999:

"(1) Cererea de asistență judiciară se formulează în scris, cu excepția situațiilor urgente în care autoritatea centrală a statului solicitat poate accepta cererea în altă formă. Atunci când cererea nu este formulată în scris, ea trebuie confirmată în scris în termen de 10 zile, dacă autoritatea centrală a statului solicitat nu convine altfel. În sensul prezentului alineat, cererile transmise prin fax sau e-mail sunt considerate a fi formulate în scris.

(1 bis) Cererile de asistență judiciară și comunicările care țin de acestea pot fi transmise prin mijloace rapide de comunicare, inclusiv fax sau e-mail, cu confirmare formală, dacă aceasta este cerută de către statul solicitat. Statul solicitat poate transmite răspunsul la cerere prin oricare dintre aceste mijloace rapide de comunicare."

Articolul 4

Costurile privind videoconferința

Potrivit art. 6 din Acordul de asistență judiciară S.U.A. - U.E., următoarele se vor aplica în locul articolului 6 alineatul (1) din Tratatul de asistență judiciară din 1999:

"(1) Statul solicitat va suporta toate cheltuielile privind îndeplinirea unei cereri, inclusiv cheltuielile de reprezentare, cu excepția celor de mai jos, care vor fi suportate de statul solicitant:

a) onorariile experților;

b) costurile legate de traducere, interpretare și transcriere;

c) diurna și cheltuielile de deplasare ale persoanelor, în conformitate cu art. 10, 11, 12 și 17 quater; și

d) costurile legate de stabilirea și funcționarea transmisiunii video, conform art. 17 quater, dacă statul solicitant și cel solicitat nu convin altfel. Alte costuri care survin în cursul acordării unei asemenea asistențe, inclusiv costurile legate de deplasarea participanților în statul solicitat, vor fi suportate în conformitate cu celelalte dispoziții ale prezentului articol."

Articolul 5

Restricții privind folosirea, cu scopul de a proteja datele cu caracter personal și alte date

Potrivit art. 9 din Acordul de asistență judiciară S.U.A. - U.E., următorul articol va înlocui articolul 7 din Tratatul de asistență judiciară din 1999:

"ARTICOLUL 7

Restricții privind folosirea, cu scopul de a proteja datele cu caracter personal și alte date

(1) Statul solicitat poate solicita statului solicitant să limiteze folosirea oricărei probe sau informații obținute de la statul solicitat în următoarele scopuri:

a) în vederea desfășurării cercetărilor și procedurilor penale;

b) în vederea prevenirii unei amenințări imediate și grave la adresa siguranței publice;

c) în cadrul procedurilor judiciare sau administrative nonpenale direct legate de cercetările sau procedurile penale:

(i) prevăzute la lit. a); sau

(îi) pentru care s-a acordat asistență judiciară, conform art. 1 bis din prezentul tratat;

d) în orice alt scop, dacă informațiile sau probele au fost făcute publice în cadrul procedurii pentru care au fost transmise sau în una dintre situațiile descrise la lit. a), b) și c); și

e) în orice alt scop, numai cu acordul prealabil al statului solicitat.

(2) a) Prezentul articol nu aduce atingere posibilității statului solicitat de a impune condiții suplimentare într-un anumit caz, atunci când executarea cererii de asistență examinate depinde de îndeplinirea acestor condiții. Dacă s-au impus condiții conform prevederilor prezentei litere, statul solicitat poate cere statului solicitant să furnizeze informații privind utilizarea probelor sau a informațiilor.

b) Statul solicitat nu poate impune, cu titlu de condiții prevăzute la lit. a) pentru furnizarea de probe sau informații, restricții generale legate de normele legale ale statului solicitant în materia prelucrării datelor cu caracter personal.

(3) Dacă, după dezvăluirea către statul solicitant, statul solicitat ia cunoștință despre împrejurări care ar putea să ducă la impunerea unei condiții suplimentare într-un anumit caz, statul solicitat se poate consulta cu statul solicitant pentru a stabili măsura în care probele și informațiile pot fi protejate."

Articolul 6

Identificarea informațiilor bancare

Potrivit art. 4 din Acordul de asistență judiciară S.U.A. - U.E., următorul articol se va aplica ca articolul 17 bis din Tratatul de asistență judiciară din 1999:

"ARTICOLUL 17 bis

Identificarea informațiilor bancare

(1) a) La cererea statului solicitant, statul solicitat verifică cu promptitudine dacă băncile de pe teritoriul său dețin informații asupra posibilității ca o persoană fizică sau juridică identificată, bănuită sau acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, să fie titulara unuia sau a mai multor conturi bancare. Statul solicitat comunică în mod prompt rezultatele cercetărilor sale statului solicitant.

b) Acțiunile descrise la lit. a) pot fi întreprinse și cu scopul de a identifica:

(i) informații privind persoane fizice sau juridice condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni sau care au fost implicate în alt mod într-o infracțiune;

(îi) informații deținute de instituții financiare nonbancare; sau

(iii) operațiuni financiare care nu sunt legate de conturile bancare.

(2) În plus față de cerințele art. 4 alin. (3) din prezentul tratat, cererea de informații prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă:

a) identitatea unei persoane fizice sau juridice care permite localizarea acestor conturi sau operațiuni;

b) informații suficiente pentru a permite autorității competente a statului solicitat:

(i) să aibă motive rezonabile de a bănui că persoana fizică sau juridică respectivă a fost implicată într-o infracțiune și că băncile sau instituțiile financiare nonbancare de pe teritoriul statului solicitat ar putea dispune de informațiile cerute;

(îi) să conchidă că informațiile cerute au legătură cu cercetările sau procedurile penale; și

c) în măsura posibilului, informațiile referitoare la numele băncii sau al instituției financiare nonbancare, susceptibilă a fi implicată, precum și alte informații a căror dezvăluire ar putea contribui la reducerea amplorii anchetei.

(3) Cu excepția modificărilor ulterioare aduse prin schimb de note diplomatice între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, cererile de asistență prevăzute de prezentul articol se transmit între:

a) pentru România, în locul căii prevăzute la art. 2 alin. (2) din prezentul tratat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; și

b) pentru Statele Unite ale Americii, în locul căii prevăzute la art. 2 alin. (2) din prezentul tratat, atașatul pentru România al:

(i) Departamentului de Justiție al S.U.A., Administrația de Aplicare a Legii în Domeniul Narcoticelor, în ceea ce privește chestiunile care sunt de competența sa;

(îi) Departamentului de Siguranță Națională al S.U.A., Biroul de Aplicare a Legii în Materie de Imigrație și Vamă, în ceea ce privește chestiunile care sunt de competența sa; și

(iii) Departamentului de Justiție al S.U.A, Biroul Federal de Investigații, în ceea ce privește toate celelalte chestiuni.

(4) În aplicarea prezentului articol, România și Statele Unite ale Americii acordă asistență cu privire la activitățile de spălare de bani și terorism pedepsite de legislațiile ambelor state, precum și cu privire la orice alte activități infracționale asupra cărora părțile vor conveni ulterior.

(5) Statul solicitat răspunde la cererea de prezentare a evidențelor privind conturile sau operațiunile identificate potrivit prevederilor prezentului articol, în conformitate cu celelalte prevederi ale prezentului tratat."

Articolul 7

Echipe comune de anchetă

Potrivit art. 5 din Acordul de asistență judiciară S.U.A. U.E., următorul articol se va aplica ca articolul 17 ter din Tratatul de asistență judiciară din 1999:

"ARTICOLUL 17 ter

Echipe comune de anchetă

(1) Echipele comune de anchetă pot fi constituite și pot funcționa pe teritoriile României și Statelor Unite ale Americii cu scopul de a facilita investigațiile sau urmăririle penale care implică Statele Unite ale Americii și pe unul sau mai multe dintre statele membre ale Uniunii Europene, atunci când acest lucru este considerat oportun de către România și Statele Unite ale Americii.

(2) Procedurile care reglementează funcționarea acestor echipe, precum componența, durata, locația, organizarea, funcțiile, scopul și condițiile de participare a membrilor unei echipe la activități de anchetă ce se desfășoară pe teritoriul altui stat, se stabilesc prin acordul autorităților competente să desfășoare cercetările sau urmărirea infracțiunilor, desemnate de către fiecare dintre statele implicate.

(3) Autoritățile competente desemnate de către fiecare dintre statele implicate comunică direct în vederea înființării și funcționării echipei, cu excepția situațiilor în care complexitatea excepțională, anvergura sau alte circumstanțe sunt considerate de natură a impune o coordonare centrală sporită în privința unora sau tuturor dintre aspecte, când statele pot conveni asupra altor căi de comunicare adecvate acestui scop.

(4) Dacă echipa comună de anchetă apreciază că este necesară îndeplinirea unor acte de cercetare pe teritoriul unuia dintre statele care au înființat echipa, un membru al echipei care aparține acelui stat poate cere autorităților competente din propriul stat să îndeplinească acele acte fără ca celelalte state să mai depună o cerere de asistență judiciară. Procedurile juridice cerute pentru obținerea îndeplinirii actului în acel stat vor fi cele aplicabile activităților de cercetare penală din statul respectiv."

Articolul 8

Videoconferințe

Potrivit art. 6 din Acordul de asistență judiciară S.U.A. - U.E., următorul articol se va aplica ca articolul 17 quater din Tratatul de asistență judiciară din 1999:

"ARTICOLUL 17 quater

Videoconferințe

(1) Folosirea tehnologiei de transmisie video este permisă între România și Statele Unite ale Americii pentru a obține în cadrul unei proceduri pentru care se poate acorda asistență judiciară mărturia unui martor sau expert care se află în statul solicitat. În măsura în care ele nu sunt specificate în prezentul articol, modalitățile care guvernează această procedură sunt cele prevăzute de prezentul tratat.

(2) Statul solicitant și statul solicitat se pot consulta pentru a facilita soluționarea oricăror probleme de ordin juridic, tehnic sau logistic ce pot apărea pe parcursul executării cererii.

(3) Fără a afecta vreo competență prevăzută de legea statului solicitant, fapta de a depune cu intenție mărturie mincinoasă sau conduita necorespunzătoare a martorului ori expertului pe parcursul videoconferinței se pedepsește în statul solicitat ca și când ar fi fost comisă în cadrul unei proceduri naționale.

(4) Prezentul articol nu afectează folosirea celorlalte mijloace de obținere a mărturiei în statul solicitat, care sunt prevăzute de tratatul sau legea aplicabilă.

(5) Statul solicitat poate permite folosirea tehnologiei de videoconferință și în alte scopuri decât cele descrise la alin. (1), inclusiv în scopul identificării persoanelor sau obiectelor ori luării declarațiilor în faza de cercetare."

Articolul 9

Articolul 10