Decizia nr. 24/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 33/1991 29 martie 1991 (prevederi anume) privind activitatea bancară
Are ca temei 4
- Legea nr. 29/1990 7 noiembrie 1990 LEGEA contenciosului administrativ
- Legea nr. 29/1990 7 noiembrie 1990 (prevederi anume) LEGEA contenciosului administrativ
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
----------
Costica Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 54 din Legea nr. 33/1991
privind activitatea bancară, invocată de reclamanții Nicorici Mircea și Societatea de asigurare-reasigurare "ARDAF" - S.A. Cluj-Napoca.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a reclamanților Nicorici Mircea și a Societății de asigurare-reasigurare "ARDAF" - S.A. Cluj-Napoca, a paratei Banca Naționala a României și în lipsa Societății Comerciale "Dacia Felix" - S.A. Cluj-Napoca, legal citata. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 4 februarie 1996.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 1996, pronunțată în Dosarul nr. 2.662/1996, Tribunalul Cluj - Secția civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
art. 54 din Legea nr. 33/1991 , ridicată de reprezentantul reclamanților Nicorici Mircea și de Societatea de asigurare-reasigurare "ARDAF" - S.A. Cluj-Napoca. În motivarea excepției, astfel cum s-a reținut în Încheierea de sesizare din 27 mai 1996, se susține ca
art. 54 din Legea nr. 33/1991
încalcă, pe de o parte, prezumția de nevinovatie, prevăzută "de art. 26 din Constituția României 1991", deoarece "măsura decăderii din calitatea pe care o avea reclamantul la Societatea bancară <<Dacia Felix>> - S.A. Cluj-Napoca s-a luat înainte de stabilirea culpabilitatii sale printr-un proces public de condamnare, de persoane din cadrul societății, nu de persoane competente", iar pe de altă parte, este încălcat accesul liber la justiție, reclamantul "fiind exclus de la Societatea bancară <<Dacia Felix>> - S.A. în lipsa unei hotărâri date de instanța în mod public". În memoriul depus la dosar se mai invoca și incidența prevederilor
art. 150 alin. (1) din Constituție, în sensul că Legea nr. 33/1991
este preconstitutionala și deci art. 54, ce face obiectul excepției de neconstituționalitate, este abrogat.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca
art. 54 din Legea nr. 33/1991
nu contravine Constituției din anul 1991 și, pe cale de consecința, nu este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din aceasta.
În vederea soluționării excepției, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se arata, în esenta, ca raportarea la art. 21 și la art. 23 alin. (8) din Constituție, care consacra accesul liber la justiție și prezumția de nevinovatie, nu poate conduce la constatarea neconstitutionalitatii
art. 54 din Legea nr. 33/1991 , întrucât prin conținutul lor acestea nu sunt contradictorii. Măsura prevăzută la art. 54 nu este discriminatorie față de fondatori, administratori, directori și cenzori, ci de protecție a activității bancare, care nu inlatura accesul la justiție al celor ce se considera lezati, astfel încât nu se poate retine neconstituționalitatea textului atacat.
Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile
art. 54 din Legea nr. 33/1991 , raportate la prevederile constituționale și ale Legii nr. 47/1992, retine:
Deși
art. 54 din Legea nr. 33/1991
este anterior Constituției din 1991, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, deoarece pe baza acestui text s-au stabilit raporturi juridice după intrarea în vigoare a legii fundamentale. Pe de altă parte, instanța de judecată a apreciat în încheierea de sesizare ca textul atacat nu este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și deci numai Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției invocate.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 465 din 18 noiembrie 1997.
Florin Bucur Vasilescu - președinte
Articolul 54
prevede: "Fondatorii unei societăți bancare, precum și administratorii, directorii și cenzorii acesteia, care vor tăinui situația de încetare de plati sau vor încalcă autorizația acordată și prevederile prezentei legi, vor fi decăzuți din calitatea lor prin hotărâre a Băncii Naționale a României, chiar și înainte de deschiderea acțiunii judiciare".
Se susține, în primul rând, ca dispozițiile atacate contravin art. 21 din Constituție, care consacra accesul liber la justiție. Potrivit alin. (1) din acest text, "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", iar în alin. (2) se prevede că "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
Examinând
art. 54 din Legea nr. 33/1991
în raport cu prevederile art. 21 din Constituție rezultă ca motivul privind încălcarea accesului liber la justiție nu este fondat. Deși
art. 54 din Legea nr. 33/1991
nu o prevede în mod expres, este fără indoiala ca, fiind vorba de un act administrativ, cel interesat se poate adresa instanței de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990. Calea de atac nu trebuie prevăzută de fiecare data în mod expres. De altfel, posibilitatea sesizării instanțelor rezultă și din art. 48 din Constituție, iar din finalul textului atacat reiese, de asemenea, ca este deschisă calea la justiție. Pe de altă parte, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, instanța judecătorească sesizată cu o acțiune în contencios administrativ poate suspenda executarea actului atacat. Asa fiind, faptul ca măsura decăderii se ia de către Banca Naționala a României și ca această măsură este executorie, ceea ce se intampla în cazul tuturor actelor administrative, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiție. De altfel, chiar din faptul ca sesizarea Curții Constituționale s-a făcut de Tribunalul Cluj, investit la cererea autorilor excepției, demonstreaza ca accesul la justiție nu este afectat prin
art. 54 din Legea nr. 33/1991 .
În legătură cu invocarea încălcării de către
art. 54 din Legea nr. 33/1991
a prezumției de nevinovatie, înscrisă în art. 23 alin. (8) din Constituție, este de reținut ca acest principiu nu poate fi desprins din contextul constituțional în care este plasat. Or, prezumția de nevinovatie este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei, privind reținerea, arestarea și soluționarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Textul
art. 54 din Legea nr. 33/1991
nu vizează astfel de situații care să aducă atingere libertății individuale, ci instituie o sancțiune specifică printr-un act administrativ, împotriva căreia este deschis, astfel cum s-a reținut, accesul la justiție. Activitatea bancară este incontestabil o activitate de interes public, chiar dacă este desfășurată de bănci ce reprezintă persoane juridice de drept privat, care trebuie să se caracterizeze prin moralitate și buna-credința, îndeosebi din partea fondatorilor și a administratorilor, pentru a nu expune actionarii și depunatorii la riscul de a-și vedea irosite investițiile sau economiile.
Deci legiuitorul poate stabili, fără a încalcă Constituția, anumite sancțiuni care să garanteze un asemenea comportament. Justificarea
art. 54 rezultă din analiza cadrului general al Legii nr. 33/1991 , care în numeroase texte, precum art. 2, 5, 15, 30, 31, 32, 45 și art. 52, stabilește pentru Banca Naționala a României rolul de a supraveghea activitatea tuturor societăților bancare și de a stabili reguli și norme etice și profesionale pentru calitatea și activitatea unui conducător de societate bancară, precum și pentru activitatea personalului bancar. Aceste reguli și norme nu ar avea nici o eficienta, dacă ar fi lipsite de sancțiune, or
a dorit sa evite acest lucru tocmai prin art. 54. Asa fiind, ratiunea art. 54 și natura sancțiunii prevăzute de acesta trebuie cautate în
Legea nr. 33/1991 , și nu în materie penală, disciplinară sau contravențională, astfel cum s-a încercat să se demonstreze prin concluziile orale și notele scrise ale părților care au invocat excepția de neconstituționalitate.
În aceste condiții nu se poate retine ca art. 54 ar încalcă dispozițiile constituționale înscrise în art. 23 alin. (8), care consacra prezumția de nevinovatie, ori în art. 23 alin. (9), potrivit cărora nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, sau în art. 1 alin. (3), care, prin referirea la principiile statului de drept, ar avea în vedere, considera autorii excepției, și regula non bis în idem, potrivit căreia nu pot fi aplicate, pentru una și aceeași fapta, doua sancțiuni de aceeași natura și din aceeași categorie.
În sfârșit,
art. 54 din Legea nr. 33/1991
nu contravine nici art. 49 din Constituție. Acest text constituțional stabilește condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. El are în vedere însă drepturile și libertățile fundamentale, înscrise în capitolul II al titlului I din Constituția României, or,
art. 54 din Legea nr. 33/1991
nu are în vedere astfel de drepturi.
Pentru motivele arătate, excepția de neconstituționalitate a
art. 54 din Legea nr. 33/1991
urmează să fie respinsă ca nefondata. Instanța judecătorească este singura în măsura sa verifice la speta dacă hotărârea luată de către Banca Naționala a României este intemeiata sau nu.
Având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondata excepția de neconstituționalitate privind
art. 54 din Legea nr. 33/1991 , invocată de Nicorici Mircea și Societatea de asigurare-reasigurare "ARDAF" - S.A. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.662/1996 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și de contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 1997.
PREȘEDINTE, conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.