Decizia nr. 498/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 alin. (2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Zoe Codreanu, Elena Petrescu și Cornel Coman în Dosarul nr. 16.156/301/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspund personal autorii excepției Zoe Codreanu și Cornel Coman, lipsind Elena Petrescu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Toți autorii excepției sunt reprezentați legal prin avocat C. Cuciurianu, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei. Răspund, de asemenea, pentru partea Societatea Comercială "Anchor Grup" - S.A. din București, avocat I. Dragne și, pentru partea Societatea Comercială "Timpuri Noi" - S.A. din București, avocat F. Gornea, ambii cu împuterniciri avocațiale depuse la dosarul cauzei. Lipsește partea Ministerul Economiei și Finanțelor, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului legal al autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând, în esență, argumentele expuse în motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul legal al părții Societatea Comercială "Anchor Grup" - S.A. susține respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, arătând că instituirea unei proceduri speciale, cum este cea prevăzută de Legea contenciosului administrativ, nu este de natură să încalce liberul acces la justiție, acesta nefiind, de altfel, un drept absolut, legiuitorul având o marjă considerabilă de apreciere în ceea ce privește modalitățile de exercitare a dreptului pretins a fi încălcat. În acest sens s-a pronunțat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și Curtea Constituțională, prin
deciziile sale nr. 1/1994 , nr. 123/2006 sau nr. 635/2007.
Partea Societatea Comercială "Timpuri Noi" - S.A. solicită, prin avocat, respingerea ca neîntemeiată a excepției, menționând că achiesează, în acest sens, la susținerile formulate în punctul de vedere transmis Curții de către Avocatul Poporului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. Susține că textele de lege criticate nu se aplică nici retroactiv și nici discriminatoriu, întrucât, dacă în cauză este vorba despre un act administrativ anterior
Legii nr. 554/2004 , atunci se vor aplica regulile existente în legislația în vigoare la momentul emiterii acelui act tuturor persoanelor aflate în această situație, fără privilegii și fără discriminări.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 16.156/301/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepția a fost ridicată de Zoe Codreanu, Elena Petrescu și Cornel Coman într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe civile prin care, printre altele, a fost respinsă ca tardiv introdusă acțiunea în contencios administrativ formulată de autorii excepției.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că modalitatea de reglementare a sancțiunii decăderii pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ peste termenul de un an de la data luării la cunoștință a actului este neconstituțională sub următoarele aspecte: sancțiunea decăderii se aplică chiar și atunci când termenul de un an de la data luării la cunoștință a expirat înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 554/2004 , ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție privind principiul neretroactivității legii civile; persoanele vizate de sancțiunea decăderii prin "aplicarea punitivă a unei legi care, la data comiterii faptei, nu era în vigoare", suportă un regim discriminatoriu negativ față de celelalte subiecte de drept asupra cărora se aplică rigorile legii în vigoare la momentul "comiterii faptelor de încălcare a legii", încălcându-se art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală; faptul că subiectele de drept nu pot evalua, în raport de conduita lor anterioară, consecințele nerespectării unei legi viitoare, inexistente în acel moment, este de natură a încălca exigențele dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază ca textele de lege criticate sunt constituționale.
Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curții, apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Pe de o parte, se arată că acestea se aplică în mod uniform tuturor subiectelor de drept aflate în aceeași situație juridică, dispun pentru viitor, nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de toate drepturile și garanțiile instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat într-un termen rezonabil de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, și constituie o modalitate eficientă de prevenire și limitare a abuzurilor de drept în materie. Pe de altă parte, precizează că dispozițiile
art. 11 alin. (2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
conțin norme de procedură a căror adoptare este de competența exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reglementări speciale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 11 alin. (2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin
art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul cuprins:
Articolul 11
alin. (2) și (5): "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (...)
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."
Autorii excepției consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) care consacră principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Autorii excepției formulează criticile de neconstituționalitate pornind de la ipoteza aplicării retroactive a textelor de lege examinate. Susțin, în acest sens, că termenul de un an de la data luării la cunoștință a actului administrativ vătămător - termen de decădere - instituit pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ împotriva acelui act, este aplicabil și pentru acele situații care au avut loc înainte de intrarea în vigoare a
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Prin urmare, se creează, în opinia lor, o situație juridică discriminatorie și se încalcă dreptul la un proces echitabil pentru cei aflați în situația de a li se aplică o lege inexistentă la momentul "comiterii faptei."
Curtea constată că aceste critici nu sunt întemeiate și excepția urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 din cap. IV - Dispoziții tranzitorii și finale din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , "Cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței." Așa fiind, nu se poate susține că dispozițiile art. 11 alin. (5) din lege conțin norme contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la principiul neretroactivității legii civile. De altfel, aceeași dispoziție exista și în vechea reglementare în domeniu,
art. 5 din Legea nr. 29/1990
privind contenciosul administrativ, stabilind că "În toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere."
Prevederile
art. 11 alin. (2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
se aplică în mod unitar tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, prevăzută de ipotezele normelor, așa încât nu se poate susține instituirea unui regim juridic discriminatoriu în defavoarea subiectelor de drept care au luat la cunoștință de existența actului administrativ vătămător la o dată anterioară intrării în vigoare a
Pentru aceleași motive expuse mai sus, Curtea nu poate reține nici pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate față de exigențele impuse de art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la dreptul la un proces echitabil și garanțiile procedurale specifice acestuia.
De altfel, din întreaga critică de neconstituționalitate reiese că autorii excepției nu sunt de acord cu însăși instituirea sancțiunii decăderii pentru nerespectarea prevederilor cuprinse la
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , referitoare la termenul de 1 de la data luării la cunoștință a actului administrativ în care partea interesată poate introduce acțiune în contencios pentru anularea acestuia. Or, instituția decăderii este specifică dreptului procesual și are natura unei sancțiuni determinate de neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul unui anumit interval de timp stabilit de lege. Necesitatea stabilirii unor termene imperative este de necontestat, aceasta constând în nevoia de a disciplina activitatea procesuală și de a conferi stabilitate și securitate raporturilor juridice din societate. Pe de altă parte, decăderea nu este o sancțiune imuabilă, ea putând fi îndepărtată, prin cererea de repunere în termen, formulată în condițiile legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 alin. (2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Zoe Codreanu, Elena Petrescu și Cornel Coman în Dosarul nr. 16.156/301/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.