Decizia nr. 467/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 (prevederi anume) cadastrului și a publicității imobiliare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) teza a doua din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Daniel Chiriluță și Alina Chiriluță în Dosarul nr. 25.393/245/2007 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție, deoarece încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere la oficiul teritorial, care este obligat să o înainteze judecătoriei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 25.393/245/2007, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) teza a doua din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 .
Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva unei încheieri de respingere a înscrierii dreptului de proprietate asupra unui apartament.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât se încalcă principiul accesului liber la justiție și al dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în condițiile în care aceste prevederi dau posibilitatea oficiului teritorial să nu trimită plângerea la instanță sau să o trimită cu întârziere.
Judecătoria Iași - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în virtutea principiului liberului acces la justiție și al judecării într-un termen rezonabil a plângerilor împotriva încheierilor de respingere sau de înscriere în cartea funciară.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât înlătură posibilitatea cetățeanului de a se adresa justiției, de a solicita încuviințarea de probe și de a se prevala neîngrădit de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (2) teza a doua din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , care au următorul conținut: "[...] Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial și se va înscrie din oficiu în cartea funciară.[...]".
Excepția este raportată la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepția, Curtea Constituțională observă că prevederile
art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
reglementează procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară. Astfel, potrivit textului de lege criticat, plângerea se depune de persoana interesată la biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial.
Pornind de la această dispoziție legală, Curtea constată că în cauza de față se pune problema încălcării accesului liber la justiție din perspectiva faptului că oficiul teritorial ar putea să nu înainteze instanței de judecată plângerea ori să o înainteze cu întârziere, deși dispozițiile
art. 50 alin. (2) teza a treia din Legea nr. 7/1996
impun obligația oficiului teritorial de a o înainta judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.
Curtea observă că principiul constituțional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiție se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
Astfel, existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea până la urmă să nege acest drept persoanei interesate, încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție. În cazul de față, obligația depunerii plângerii numai la biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial, ca o condiție de acces la justiție, nu poate fi justificată în mod obiectiv și rezonabil.
Din acest punct de vedere, textul de lege criticat potrivit căruia plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial și se va înscrie din oficiu în cartea funciară este neconstituțional în măsura în care îngrădește accesul direct și la instanța de judecată competentă să judece plângerea.
În consecință, Curtea reține că obligația contestatorului de a depune plângerea împotriva încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară la biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial subzistă, acesta având totodată dreptul de a se adresa direct instanței de judecată competente, în vederea respectării drepturilor sale constituționale de acces liber la justiție și la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) teza a doua din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
și constată că acestea sunt neconstituționale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului și la instanța de judecată competentă. Excepția a fost ridicată de Daniel Chiriluță și Alina Chiriluță în Dosarul nr. 25.393/245/2007 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.
Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.