Decizia nr. 508/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 18/1991 19 februarie 1991 (prevederi anume) fondului funciar
- Legea nr. 1/2000 11 ianuarie 2000 (prevederi anume) pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forest…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
și ale
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de mănăstirile "Negru Vodă" și "Nămăiești" în Dosarul nr. 4.299/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.299/205/2006, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
și ale
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de mănăstirile "Negru Vodă" și "Nămăiești".
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât limitează reconstituirea dreptului de proprietate la suprafața de 30 ha, pentru restul suprafețelor deținute în trecut de mănăstiri operând o trecere cu titlu gratuit în proprietatea statului, ceea ce echivalează cu o veritabilă confiscare, interzisă de Legea fundamentală. Așa fiind, legile criticate, a căror finalitate a fost să repare nedreptățile săvârșite în perioada 1948-1989, în mod paradoxal, perpetuează parțial "raptul" asupra proprietății săvârșit în perioada comunistă.
Judecătoria Câmpulung apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispozițiile criticate creează o inegalitate de tratament a posibililor beneficiari ai dreptului de proprietate solicitat spre reconstituire. Astfel, în condițiile în care
Legea nr. 18/1991 , în urma modificărilor suferite, nu mai limitează suprafața ce se poate reconstitui persoanelor fizice și juridice, art. 47 din această lege, precum și
art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000
mențin limita de 30 ha pentru unitățile de cult. Or, această împrejurare este de natură a încălca dreptul de proprietate privată a autorilor excepției, care, în urma probatoriului administrat în cauză, au dovedit diferitele modalități de dobândire a dreptului de proprietate - înzestrări, danii -, acte primare intitulate diferit în funcție de momentul întocmirii lor.
În concluzie, instanța apreciază că dispozițiile criticate încalcă prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile art. 44 din Constituție și limitează caracterul reparatoriu al legilor proprietății.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că legiuitorul are dreptul suveran de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor reparatorii pe care le stabilește prin lege, astfel încât critica autorilor excepției este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, și ale
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul conținut:
-
Articolul 47
alin. (1) din Legea nr. 18/1991 : "Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor și mânăstirilor, precum și ale instituțiilor de învățământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, fânețe și pășuni împădurite, care le-au aparținut în proprietate, în limita suprafețelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localități.";
-
Articolul 29
alin. (3) din Legea nr. 1/2000 : "Terenurile atribuite potrivit alin. (2) nu vor putea depăși, cumulat, suprafața avută în proprietate de fondul bisericesc în județul în care s-a constituit protoieria, mănăstirea, schitul, parohia sau filia care depune cerere pentru reconstituire."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) care consacră garantarea dreptului de proprietate privată și în art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 481 din Codul civil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000
consacră, în aplicarea prevederilor
art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere către centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile și alte structuri ale unităților de cult în limita suprafaței avute în proprietate de fondul bisericesc în județul în care s-a constituit unitatea de cult care depune cerere pentru reconstituire.
Curtea constată că, având în vedere obiectul de reglementare al legii-fondul funciar al României - și scopul declarat al acesteia - retrocedarea către foștii proprietari sau moștenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat -, reglementarea condițiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul suprafețelor retrocedabile, constituie opțiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie și cu finalitatea reparatorie a legii. Așadar, condiționarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere de respectarea suprafeței avute în proprietate de fondul bisericesc în fiecare județ la momentul naționalizării de către regimul comunist reprezintă o astfel de opțiune, pe deplin constituțională, și totodată firească de vreme ce, prin ipoteză, este vorba de o reconstituire a dreptului, care nu poate opera decât în limitele acestuia.
În ceea ce privește susținerea autorilor excepției, conform căreia prevederile de lege criticate ar contraveni art. 481 din Codul civil, Curtea constată că exercitarea controlului de constituționalitate vizează conformitatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile constituționale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispozițiile unor legi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
și ale
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de mănăstirile "Negru Vodă" și "Nămăiești" în Dosarul nr. 4.299/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.