Decizia nr. 33/1997
referitoare la excepția de necostitutionalitate a dispozițiilor Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Florin Bucur Vasilescu - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
----------
privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, invocată, în fața Judecătoriei Medias, de pârâții Buda Gheorghe, în Dosarul nr. 2.837/1996, Brindea Mircea, în Dosarul nr. 2.838/1996, Fagarasan Gheorghe, în Dosarul nr. 2.839/1996, Roba Mircea, în Dosarul nr. 2.850/1996, și Popovici Gavril, în Dosarul nr. 3.144/1996, aflați în litigiu cu Societatea Comercială "Duser" - S.A. Dumbraveni, constata următoarele:
Judecătoria Medias, prin încheierile nr. 2 din 21 octombrie 1996, 14 octombrie 1996 și 16 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 85/1992 , sus-menționată, excepția care în toate cauzele are același conținut, fiind invocată, în numele părților, de același avocat, și constituie obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 388 C/1996, nr. 389 C/1996, nr. 390 C/1996, nr. 391 C/1996 și nr. 392 C/1996.
În esenta, pentru susținerea excepției, se arata ca
este neconstituțională în măsura "în care se interpretează ca se aplică și următoarelor situații":
- au existat cereri de cumpărare la data apariției legii;
- o acțiune pentru cumpărarea locuințelor la care se referă
a fost introdusă pe rolul instanței;
- se pronunțase o hotărâre judecătorească.
Instanța, exprimandu-și opinia, arata ca, în speta, excepția nu întrunește condițiile prevăzute de lege, pentru a fi ridicată, deoarece, pe de o parte, nu se indica prevederile
contrare principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, ce constituie temeiul constituțional invocat, iar, pe de altă parte situațiile arătate în motivarea excepției sunt "de competența instanței de fond, care, o dată cu soluționarea litigiului, va stabili ce lege este aplicabilă în legătură cu prețul de vânzare al apartamentelor proprietate de stat ce se înstrăinează chiriașilor".
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere Guvernului și celor două Camere ale Parlamentului.
În punctul sau de vedere, Guvernul considera excepția ca fiind "vadit nefondata", deoarece motivul de neconstituționalitate invocat - încălcarea principiului neretroactivitatii legii - ar putea fi discutat numai în legătură cu prevederile art.7 din
Legea nr. 85/1992 , care, nu are caracter retroactiv, deoarece se referă la indexarea prețului "numai pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/1994". De asemenea, Guvernul arata ca este de competența instanței sa stabilească legea aplicabilă, în ce privește prețul, în funcție de "motivele care au condus la neincheierea contractelor până la modificarea
Camera Deputaților și Senatul nu au comunicată puncte de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, actele dosarului, raportul întocmit în cauza, punctul de vedere al Guvernului și prevederile
raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate care a fost formulată și înaintată cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
Deoarece în toate cauzele deduse judecații excepția privește aceeași lege, a fost invocată în fața aceleiași instanțe, de pârâți în litigiu cu același reclamant, și are același conținut, fiind întrunite cerințele art. 164 din Codul de procedură civilă, pentru o mai buna administrare a justiției, urmează ca dosarele să fie conexate.
Cu privire la constituționalitatea
art. 7 din Legea nr. 85/1992 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin deciziile rămase definitive nr. 10/1994, nr. 26/1994, nr. 27/1994, nr. 28/1994, nr. 68/1994, nr. 135/1994, nr. 18/1995 și nr. 67/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, nr. 143 din 6 iunie 1994, nr. 284 din 6 octombrie 1994, nr. 59 din 3 martie 1995, nr. 115 din 8 iunie 1995 și nr. 272 din 23 noiembrie 1995, constatând ca acesta, raportat la alte dispoziții constituționale decât cele ale art. 15 alin. (2) din Constituție, ca în cazul de fața, este constituțional.
În fond, se constată că, prin excepția ridicată de această dată, nu s-a precizat care anume prevederi ale
sunt neconstituționale, considerându-se ca întreaga reglementarea a acestei legi este neconstitutionala, fără a se distinge între textele modificate prin Legea nr. 76/1994 și textele nemodificate, în măsura în care prevederile legii se interpretează ca se aplică în cazul în care exista cereri de cumpărare la data apariției legii, sau instanța a fost sesizată în legătură cu aplicarea
Legii nr. 85/1992 , ori exista deja o hotărâre judecătorească pronunțată într-o asemenea sesizare.
Ținând seama de natura litigiului, astfel cum rezultă din acțiunile reclamantei privind pretenții legate de diferența de preț, rezultă ca singurul text care, din acest punct de vedere, ar putea fi vizat este cel al art. 7, modificat prin Legea nr. 76/1994. Nu este însă de competența Curții sa precizeze conținutul excepției,cat timp o asemenea precizare n-a fost facuta de titularul acesteia, singurul care a invocat-o, cu atât mai mult cu cat în intampinarile pârâților recurenti se susține ca prevederile art. 7 sun constituționale și ca numai interpretarea data acestor reglementări de către reclamant ar fi nelegală.
Toate aceste ipoteze privind interpretarea
au în vedere, exclusiv, aplicarea prevederilor sale. De aceea, asa cum se arata în opinia instanței și în punctul de vedere al Guvernului, soluționarea problemelor respective este de competența exclusiva a instanței judecătorești. După cum, în mod consecvent, s-a statuat în practica jurisdicțională a Curții, controlul interpretării judecătorești a dispozițiilor legale, în vederea soluționării litigiilor de către instanțele judecătorești, nu este de competența Curții Constituționale. Faptul ca, în unele decizii ale Curții se precizează ca o anume întreprindere a dispozițiilor legale supuse controlului este neconstitutionala, constituie altceva. În asemenea cazuri Curtea se pronunța asupra legitimitatii constituționale a celor dispoziții, ceea ce implica și constatarea caracterului neconstitutional al intelesului lor rezultă dintr-o interpretare impusa de însuși cuprinsul prevederii controlate. De aceea, în aceasta ipoteza, Curtea nu se substituie instanței judecătorești în interpretarea legii în procesul de aplicare, ci determina numai conținutul constituțional al prevederii controlate, eliminand acel înțeles ce este contrar Constituției. Acest fapt constituie expresia, în cauzele respective, a rolului Curții Constituționale de a garanta suprematia Constituției asa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Nici una din ratiunile menționate nu se regaseste în justificarea excepțiilor invocate. Ipotezele la care se referă autorii excepțiilor privesc aplicarea legii în timp, care este o problemă de interpretare în cazul oricărei legi; iar prin excepțiile respective nu se indica nici o prevedere a
care ar infrange principiul constituțional al neretroactivitatii legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum și al art. 164 din Codul de procedură civilă, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Conexeaza dosarele nr. 392 C/1996, nr. 391 C/1996, nr. 390 C/1996 și nr. 389 C/1996 la Dosarul nr. 388 C/1996.
2. Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, invocată, în fața Judecătorie Medias, de pârâții Buda Gheorghe, în Dosarul nr. 2.837/1996, Brindea Mircea, în Dosarul nr. 2.838/1996, Fagarasan Gheorghe, în Dosarul nr. 2.839/1996, Roba Mircea, în Dosarul nr. 2.850/1996, și Popovici Gavril, în Dosarul nr. 3.144/1996.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 24 februarie 1997.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 357 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998.
Completul de judecată, convocat fără citarea părților potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
PREȘEDINTE, conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent, Valer-Vasilie Bica
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.