Decizia nr. 545/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 și art. 147 din Codul familiei, excepție ridicată de Ștefan Sorin Filipidescu în Dosarul nr. 18.654/300/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii formulate de autorul excepției de acordare a unui nou termen pentru lipsă de apărare și pentru a lua cunoștință de punctele de vedere ale autorităților cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că autorul a avut suficient timp de la momentul transmiterii dosarului de către instanța de judecată pentru angajarea unui apărător.

Curtea Constituțională, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Face referire la jurisprudența anterioară a instanței de contencios constituțional, potrivit căreia dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Totodată, apreciază că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit

art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 18.654/300/2006, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 și art. 147 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Ștefan Sorin Filipidescu într-o cauză având ca obiect desfacerea căsătoriei, încredințarea minorului și stabilire vizită minor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că "minorul nu a mai văzut-o de mulți ani pe mamă, datorită stării de sănătate a acesteia, astfel încât se pune problema contradicțiilor și șocurilor emoționale la care poate fi supus minorul, constrâns să execute un program de vizitare impus, prin aplicarea unor dispoziții legale care, prin conținutul lor, încalcă drepturi fundamentale, constituționale". Consideră că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei sunt neconstituționale, fiind contrare atât dispozițiilor constituționale privind dreptul la integritatea psihică a minorului, cât și celor referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății și protecția copiilor, "în măsura în care se aplică și părintelui pus sub interdicție." Susține că prevederile art. 124 alin. 1 din Codul familiei raportate la prevederile art. 147 din același cod sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 22 alin. (1), "în măsura în care se referă la reprezentarea minorului de către tutorele părintelui pus sub interdicție, în acțiunile personale, cum este cea privind stabilirea unui program de vizitare pentru minor."

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei sunt constituționale. Invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la art. 43 alin. 3 din Codul familiei, cu prilejul soluționării unei excepții de neconstituționalitate având același obiect. Astfel, arată că s-a statuat de către Curte faptul că dreptul părintelui divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale, fiind în acord cu dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Totodată, menționează că celelalte dispoziții constituționale invocate nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 și art. 147 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins:

- Art. 43 alin. 3: "Părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.";

- Art. 124 alin. 1: "Tutorele are obligația de a administra bunurile minorului și de a-l reprezenta în actele civile, însă numai până la data când acesta împlinește vârsta de paisprezece ani.";

- Art. 146: "În caz de nevoie și până la rezolvarea cererii de punere sub interdicție, autoritatea tutelară va putea numi un curator pentru îngrijirea persoanei și reprezentarea celui a cărui interdicție a fost cerută precum și pentru administrarea bunurilor."

În ceea ce privește prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică al persoanei, art. 34 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și ale art. 49 alin. (1) privind protecția copiilor și a tinerilor.

Cât privește prevederile art. 124 alin. 1 și art. 147 din Codul familiei, autorul excepției invocă contrarietatea acestora cu dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 22 alin. (1) relative la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică al persoanei și ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților cu bună-credință.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 43 alin. (3) din Codul familiei reglementează dreptul pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.

Curtea constată că autorul excepției critică modul de aplicare a art. 43 alin. 3 din Codul familiei de către instanța de judecată, deoarece s-a acordat părintelui pus sub interdicție și căruia nu i s-a încredințat copilul posibilitatea de a păstra legăturile personale cu acesta, prin stabilirea unui program de vizite, în opinia autorului aducându-se atingere, astfel, integrității psihice a minorului. De asemenea, autorul critică și modul de aplicare a prevederilor art. 124 alin. 1 din Codul familiei raportate la art. 147 din același cod, tutorelui părintelui pus sub interdicție, în acțiunile personale, cum este și cea privind stabilirea unui program de vizitare pentru minor.

Curtea constată că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit

art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței instanței de contencios constituțional.

Potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sunt neconstituționale prevederile actelor [...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".

Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 și art. 147 din Codul familiei, excepție ridicată de Ștefan Sorin Filipidescu în Dosarul nr. 18.654/300/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2008.