Decizia nr. 491/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vlăsia" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 6.846/280/2006 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Primăria Orașului Ștefănești, doamna Georgeta Ion, secretar al primăriei, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente. Acesta solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate reprezintă o garanție a realizării unui proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.846/280/2006, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Vlăsia" - S.R.L. din Pitești într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

În motivarea excepției se susține că soluționarea excepției de nelegalitate printr-o procedură de urgență, conform

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , nu poate asigura părții care a ridicat excepția de nelegalitate dreptul la un proces echitabil și restrânge dreptul la apărare, întrucât instanța nu va putea admite, în susținerea excepției, decât proba cu înscrisuri și, eventual, interogatoriul, iar nu și alte probe, cum ar fi cea cu expertiza tehnică de specialitate. Se arată că posibilitatea, prevăzută de art. 4 alin. (3) din aceeași lege, de a ataca doar cu recurs hotărârea primei instanțe este contrară dreptului la un proces echitabil, privând partea interesată de calea de atac a apelului. De asemenea, se susține că termenul în care poate fi introdus recursul, 5 zile de la comunicarea hotărârii, este prea scurt, astfel că părțile nu au posibilitatea "să motiveze temeinic recursul și să dezvolte suficient motivele pe care se bazează acesta".

Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că procedura de urgență "este de natură a asigura soluționarea mai rapidă a proceselor tocmai în respectarea dreptului la un proces echitabil pentru părțile implicate și pentru asigurarea unei stabilități a raporturilor juridice generate de actul administrativ contestat". Mai arată că "respectarea dreptului la un proces echitabil nu este legată de crearea mai multor grade de jurisdicție în soluționarea unei cauze".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, iar textele de lege ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate "își propun reglementarea unor aspecte ale procedurii judiciare specifice contenciosului administrativ", fără să nesocotească prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (2) și (3): "(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 alin. (3) care statuează dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 24 care garantează dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate reglementează regulile procedurale aplicabile soluționării de către instanța de contencios administrativ a excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual. Nu poate fi reținută critica autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia prin soluționarea excepției de nelegalitate conform unei proceduri de urgență ar fi nesocotite regulile procesului echitabil. Urgența cu care aceasta trebuie soluționată este explicabilă, având în vedere faptul că excepția de nelegalitate reprezintă un incident procedural survenit în cursul unui proces, ca urmare a contestării de către partea interesată a legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual de care depinde soluționarea pe fond a litigiului. Or, tocmai pentru a asigura respectarea cerinței soluționării într-un termen rezonabil a procesului în cadrul căruia a fost ridicată, instanța de contencios administrativ trebuie să se pronunțe cu celeritate asupra legalității actului administrativ contestat. Cu respectarea acestei cerințe, instanța poate administra orice probe pe care le consideră necesare, concludente și utile, fără ca prin aceasta să fie încălcat dreptul la apărare al părților. De altfel, excepția de nelegalitate constituie în sine un mijloc de apărare, ce poate fi folosit pentru a contracara pretențiile părții adverse sau pentru apărarea ori valorificarea unui drept al părții care înțelege să se prevaleze de aceasta.

În ceea ce privește critica referitoare la lipsa posibilității de a declara și calea de atac a apelului împotriva hotărârii instanței de contencios administrativ, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea celor interesați de a le exercita, în condițiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. Niciun text din Constituție nu garantează dreptul la două grade de jurisdicție. Chiar și reglementările internaționale în domeniul drepturilor omului, respectiv art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, garantează dreptul la dublul grad de jurisdicție exclusiv în materie penală, nu și în cauzele de natură administrativă. Mai mult decât atât, paragraful 2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele excepții chiar în materie penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vlăsia" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 6.846/280/2006 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008.