Decizia nr. 500/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bucovina Ecotermgaz" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 302/39/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Silvia Tudor, cu delegație de substituire a avocatului Vasile Tudor, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul, apărătorul autorului excepției solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, deoarece obligativitatea plății cauțiunii de 20% înainte de judecarea cauzei îngrădește accesul la justiție, acesta fiind iluzoriu și formal, mai ales în situația în care executarea silită a început, iar conturile debitorului sunt blocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind, pe de-o parte, că procentul este de până la 20%, iar, pe de altă parte, că plata cauțiunii nu privește soluționarea fondului cauzei, ci doar suspendarea executării actului administrativ fiscal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 302/39/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Bucovina Ecotermgaz" - S.A. din Suceava în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale întrucât instituie obligativitatea plății unei cauțiuni, ca o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite, chiar și în situația în care autoritatea fiscală a început executarea prin indisponibilizarea conturilor contribuabilului. În acest caz, dreptul de acces la justiție al contribuabilului este iluzoriu și formal.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale, legiuitorul urmărind să restrângă posibilitatea exercitării cu rea-credință a dreptului de a cere suspendarea executării.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, acestea având ca scop evitarea exercitării cu rea-credință a dreptului de a solicita suspendarea executării actului administrativ, nefiind de natură să îngrădească dreptul părții de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime și de a beneficia de un proces echitabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție, contrară prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauțiunea a fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Rațiunile care au impus adoptarea, în această materie, a reglementării criticate sunt aceleași care au condus la reglementarea art. 403 din Codul de procedură civilă, în ai cărei termeni cauțiunea - al cărei cuantum este stabilit de judecător constituie o condiție pentru a putea solicita și obține suspendarea executării până la soluționarea contestației. Întrucât potrivit acestei reglementări contestația nu este suspensivă de executare prin ea însăși, creditorul are posibilitatea să își valorifice creanța chiar dacă s-a formulat contestație la executare, câtă vreme nu s-a plătit cauțiunea, iar dacă, drept urmare a plății acesteia, s-a dispus suspendarea, în măsura în care contestația este respinsă, are garanția reparării eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. La rândul său, debitorul, al cărui acces liber la justiție nu este îngrădit prin obligarea sa la plata unei cauțiuni ca o condiție pentru înregistrarea contestației, ci numai pentru suspendarea executării, chiar dacă nu are posibilitatea de a achita cauțiunea și de a obține suspendarea executării, are dreptul, în situația în care contestația sa este admisă, la întoarcerea executării.
Totodată, Curtea nu poate reține critica formulată de autorul excepției, referitoare la restricționarea accesului liber la justiție ca urmare a valorii exagerate a cauțiunii ce trebuie depusă pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal. Prin ultima modificare legislativă legiuitorul a înlăturat din textul de lege acea condiție privitoare la depunerea unei cauțiuni egale cu suma contestată, stabilind că instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal dacă petentul depune o cauțiune a cărei valoare a fost diminuată în mod substanțial, instanța urmând să o fixeze astfel încât să nu depășească 20% din cuantumul sumei contestate. De altfel, în cadrul procedurii prevăzute de Codul de procedură civilă, în cazul cererii de suspendare a executării, instanța este cea care fixează cuantumul cauțiunii, având astfel posibilitatea, cel puțin teoretic, să stabilească un cuantum mai mare decât 20 % din valoarea bunului urmărit.
De asemenea, Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudența sa că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bucovina Ecotermgaz" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 302/39/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.