Decizia nr. 586/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.295/338/2007, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția a fost ridicată de Viorel Ciolacu cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat, prin aceea că stabilește competența teritorială a judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta în vederea soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate lezează interesele personale și profesionale ale contestatorului care domiciliază la sute de kilometri de locul constatării contravenției și care trebuie să se deplaseze lunar la acea instanță, cu toate că există instanțe egale în grad situate mai aproape de domiciliul său. În plus, poliția rutieră "are structuri identice în toate unitățile administrativ-teritoriale și contravenientul trebuie prezumat ca nevinovat până la soluționarea cauzei, astfel încât nu se justifică nici din acest punct de vedere acționarea în judecată la instanța de la locul săvârșirii".

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi. În acest sens, apreciază că textul din ordonanță criticat instituie un tratament discriminatoriu sub două aspecte: pe de o parte, între persoana care contestă un proces-verbal de constatare a unei contravenții și justițiabilii care introduc acțiuni în justiție împotriva statului sau instituțiilor sale potrivit regulilor de competență teritorială alternativă prevăzute de art. 8 din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, între contestator și unitatea de poliție rutieră din care face parte organul constatator. Mai arată că textul criticat nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt atributul legiuitorului. Arată că distanța dintre domiciliul reclamantului și locul săvârșirii contravenției nu reprezintă un argument pentru a aprecia ca neconstituțională regula competenței teritoriale exclusive a instanței de judecată de la locul săvârșirii contravenției, în condițiile în care această regulă se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare, iar accesul la justiție este asigurat printr-o serie de reguli procedurale, precum citarea părților, publicitatea ședinței de judecată, oralitatea și contradictorialitatea dezbaterilor, motivarea hotărârilor judecătorești și exercitarea căilor de atac. Mai menționează că

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, ce reprezintă cadrul legal general în materie de contravenții, stabilește, prin art. 32 alin. (2), regula competenței teritoriale exclusive în favoarea instanței de judecată în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

este inadmisibilă, având în vedere că, prin

Decizia nr. 347/2007 , Curtea a statuat că respectivul text din ordonanță este neconstituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Însă, din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea excepției, reiese că, în realitate, critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, care au următorul cuprins: "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin raportare la texte din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reținut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție prin care se constată încălcări ale dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice este menită să dea expresie garanțiilor constituționale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. În plus, această modalitate de reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

Nu se poate reține nici încălcarea principiului prezumției de nevinovăție prin stabilirea competenței teritoriale exclusive a judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta, întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu reprezintă un verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar un act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2008.