Decizia nr. 625/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Popescu Angela Gabriela împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 188 din 4 iunie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 decembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 7 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.196/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popescu Angela Gabriela.

Prin Decizia nr. 188 din 4 iunie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate, ținând seama de practica sa jurisdicțională, precum și de Legea nr. 17/1997 prin care a fost modificat art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Împotriva deciziei sus-menționate, reclamanta-intimata a declarat recurs, în termen legal, în esenta pentru următoarele motive:

- nu se poate susține ca recursul în anulare este constituțional în momentul în care, practic, se limitează accesul liber la justiție prin invocarea unor acte normative abuzive în detrimentul legilor interne, precum și al tratatelor internaționale la care România este parte;

- nu se poate admite limitarea accesului la justiție pentru repararea unor nedreptati, pe motiv ca acestea vor fi soluționate de către legiuitor;

- se neagă în mod voit caracterul de putere de stat pe care îl are justiția;

- prin soluționarea cererilor de revendicare justiția nu a făcut decât să-și îndeplinească rolul firesc într-o societate normală;

- actualmente s-a ajuns la o situație cel puțin bizara; proprietarii ale căror cereri de revendicare au fost soluționate înainte de modificarea din anul 1993 a Codului de procedura civilă rămân proprietari, iar cei care nu au avut aceasta sansa pierd din nou proprietatea, întrucât instanța nu ar mai fi competența.

De asemenea, recurenta face unele consideratii cu caracter politic.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este nefondata, iar recursul este neîntemeiat.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art, 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivele de recurs invocate nu pot fi reținute, nefiind pertinente în raport cu decizia atacată. Ele reprezintă probleme ce urmează să fie soluționate de către instanța de judecată, întrucât, în realitate, privesc aspecte ale succesiunii legilor în timp.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Popescu Angela Gabriela împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 188 din 4 iunie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 1997.