Decizia nr. 737/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 302 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete și Vasile Ștefan Novac Fekete în Dosarul nr. 921/296/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 921/296/2005, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 302 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete și Vasile Ștefan Novac Fekete într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune de partaj judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale atacate sunt neconstituționale, întrucât, sancționând cu nulitatea absolută depunerea eronată a recursului la o altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă, îngrădesc exercitarea dreptului la apărare și accesul efectiv la justiție, consacrate de art. 24, respectiv art. 21 din Constituție și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. O simplă eroare materială, care de multe ori nu aparține în totalitate titularului dreptului la acțiune, nu poate fi sancționată cu nulitatea căii de atac, iar scopul declarat al acestei reglementări - accelerarea reformei în justiție - se opune în acest caz ideii de justiție, de apărare și realizare a drepturilor și intereselor legitime deduse judecății.

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 3.306 din 17 aprilie 2008, punctul său de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal atacat nu contravine Constituției și nici Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 302 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității."

Excepția de neconstituționalitate se întemeiază pe prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) care consacră accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 și ale art. 126 alin. (2) din Constituția României, republicată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituționale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile și condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac.

Curtea constată totodată că libertatea legiuitorului de a stabili condițiile de exercitare a căilor de atac și procedura de judecată nu este absolută, limitele libertății de reglementare fiind determinate și în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.

În reglementarea exercitării accesului la justiție, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

În lumina acestor considerente, Curtea Constituțională constată că prevederea cuprinsă în art. 302 din Codul de procedură civilă, prin care se sancționează cu nulitate absolută depunerea recursului la altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă, apare ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție.

Sancțiunea este cu atât mai nejustificată cu cât eroarea depunerii recursului la însăși instanța competentă să judece recursul ori la altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă este imputabilă nu numai recurentului, ci și magistratului sau funcționarului care primește cererea de recurs greșit îndreptată, deși are posibilitatea să-l îndrume pe cel în cauză în sensul prevăzut de lege.

În sensul celor arătate, Curtea reține că aplicarea principiilor constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greșit îndreptate să fie transmise jurisdicției competente să le soluționeze.

Pe de altă parte, în sistemul Codului de procedură civilă recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicție în care părțile în litigiu își pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunțate în condițiile cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă. Instituirea sancțiunii nulității pentru neîndeplinirea cerinței prevăzute de textul analizat - de cele mai multe ori din eroare, din ignoranță sau din alte motive, neimputabile recurentului - îl lipsește pe acesta, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susținerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluționat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte.

În consecință, având în vedere efectele menționate ale aplicării prevederilor art. 302 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin sancțiunea nulității pe care o instituie, textul de lege atacat încalcă atât dispozițiile art. 21, cât și pe cele ale art. 129 și ale art. 24 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete și Vasile Ștefan Novac Fekete în Dosarul nr. 921/296/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă și constată că dispozițiile art. 302 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în partea care prevede "sub sancțiunea nulității".

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.