Decizia nr. 746/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de George Staicu, Ana Elena Staicu, Ion Gheorghe Staicu, Angela Staicu, Dan Staicu, Alexandru Staicu, Ion Tipărescu și Maria Tipărescu în Dosarul nr. 476/225/2006 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

La apelul nominal se prezintă părțile Flavian Costin Florea și Coriolan Dan Florea, personal și asistate de avocat Doinel Dracu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părților prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 476/225/2006, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de George Staicu, Ana Elena Staicu, Ion Gheorghe Staicu, Angela Staicu, Dan Staicu, Alexandru Staicu, Ion Tipărescu și Maria Tipărescu în Dosarul nr. 476/225/2006 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că persoanele care au calitatea de proprietari asupra terenurilor înstrăinate prin acte juridice a căror nulitate a fost constatată ulterior suferă un dublu prejudiciu, pe de o parte, prin pierderea posesiei asupra terenului și, pe de altă parte, prin obținerea unei despăgubiri care nu poate fi calificată drept echitabilă atâta vreme cât adevăratul proprietar trebuie să se mulțumească cu prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, actualizat cu coeficientul de inflație, iar nu cu prețul real, respectiv valoarea de circulație a terenului. Așa fiind, textul de lege criticat aduce atingere dreptului de proprietate al fostului proprietar rămas fără teren, cu încălcarea art. 44 din Constituție.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că dispozițiile

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

nu contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2), (3) și (6) și art. 136 alin. (5).

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , dispoziții introduse prin articolul unic pct. 4 din titlul V al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textul de lege criticat are următorul conținut: "În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2), (3) și (6) și art. 136 alin. (5) referitoare la garantarea proprietății private, expropriere și despăgubirile cuvenite în acest caz.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra criticii având ca obiect dispozițiile

art. III din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991

s-a pronunțat prin

Decizia nr. 375/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, constatând că aceste dispoziții, introduse prin Legea privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, care au format obiectul sesizării, sunt constituționale. Curtea a reținut că "legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câștigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, emise în condiții ilegale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulității absolute de repunere în situațiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor".

Astfel, în situația în care respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare succesive sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului inițial, potrivit

art. III din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1990. Însă, în aceste cazuri, dispozițiile legale aplicabile nu trebuie să creeze o stare de instabilitate a raporturilor juridice și să aducă atingere drepturilor câștigate în temeiul legilor menționate anterior, ce au reglementat regimul reconstituirii și constituirii dreptului de proprietate funciară. Astfel, legiuitorul a instituit o excepție de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligația persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

De altfel, opțiunea legiuitorului de a-i prefera pe subdobânditorii înstrăinărilor succesive nu vine în contradicție cu spiritul

Legii nr. 18/1991 , și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situația în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispozițiile referitoare la remiterea prețului actualizat.

Însă Curtea reține că reglementarea sancțiunii nulității absolute a actelor emise în mod ilegal, până la adoptarea legii criticate, nu presupune încălcarea principiului statului de drept și respectarea principiului de dreptate, consacrat ca valoare constituțională la art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care prevede că "România este stat de drept [...] în care [...] drepturile și libertățile cetățenilor [...], dreptatea [...] reprezintă valori supreme, [...] și sunt garantate". Astfel, legiuitorul a stabilit că existența drepturilor dobândite cu rea-credință sau prin abuzul autorității publice nu este compatibilă cu garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, potrivit prevederilor art. 57 din Constituție, în virtutea cărora "Cetățenii români [...] trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți". Or, este de competența instanțelor judecătorești să constate, în funcție de probele administrate în cauză, buna sau reaua-credință a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul sau a subdobânditorului terenului, și, după caz, să facă aplicarea dispozițiilor art.III alin. (2^4) din

Legea nr. 169/1997

sau a celor care constituie dreptul comun în materia cauzei contractelor civile, respectiv art. 966-968 din Codul civil.

Prin urmare, autorul excepției nu face o veritabilă critică de neconstituționalitate, întrucât problemele pe care le ridică reprezintă chestiuni de aplicare a legii, care țin exclusiv de competența instanței de judecată, astfel încât excepția cu un atare obiect este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE :

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de George Staicu, Ana Elena Staicu, Ion Gheorghe Staicu, Angela Staicu, Dan Staicu, Alexandru Staicu, Ion Tipărescu și Maria Tipărescu în Dosarul nr. 476/225/2006 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.