Decizia nr. 882/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Maria Georgeta Țăranu în Dosarul nr. 472/115/2008 al Tribunalului Caraș-Severin Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă Petru Țăranu, soțul autoarei excepției. Lipsește partea Direcția de Muncă și Protecție Socială Caraș-Severin, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Soțul autoarei excepției depune note scrise prin care arată că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, considerând că problemele puse în discuția Curții Constituționale își au originea în modul de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu în însuși conținutul acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 472/115/2008, Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepția a fost ridicată de Maria Georgeta Țăranu în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a

Deciziei nr. 342 din 19 decembrie 2007 , prin care Direcția de Muncă și Protecție Socială Caraș-Severin i-a refuzat acordarea calității de beneficiar al

Decretului-lege nr. 118/1990 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției arată, în esență, că textul de lege criticat este contrar art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens, arată că

Decretul-lege nr. 118/1990

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

au fost corelate inițial, în sensul că măsurile abuzive prevăzute de

art. 3 lit. a), b), c), d) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

se regăseau în totalitate în prevederile

art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 . Ca urmare, persoanei căreia i se acordă calitatea de luptător în rezistența anticomunistă i se recunoștea automat și calitatea de persoană persecutată politic.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

a fost completată în sensul introducerii la art. 3 a încă două măsuri administrative abuzive, respectiv excluderea din școli, licee și facultăți și încetarea contractului de muncă sau retragerea, dispuse din motive politice, cazuri ce nu au fost introduse însă și în textul de lege criticat, fapt ce a dus la inadvertențe între cele două acte normative amintite. Prin urmare, se creează o discriminare între categoriile de persoane prevăzute în cele două acte normative.

Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că nu poate fi vorba de o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, de vreme ce nu se aplică un tratament diferențiat unor situații similare. Astfel,

Decretul-lege nr. 118/1990

se referă la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, în timp ce

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privește acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. Față de acestea, adaugă și faptul că în realitate autorul excepției solicită o completare a textului de lege criticat, aspect ce nu intră în competența Curții Constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că, în realitate, critica de neconstituționalitate are în vedere o necorelare între prevederile unor acte normative, în sensul existenței unor omisiuni legislative, fapt ce nu poate fi însă soluționat de Curtea Constituțională, care nu poate avea rolul de legislator pozitiv.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, dispoziții potrivit cărora: "(1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;

b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

c) a fost internată în spitale de psihiatrie;

d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

e) a fost strămutată într-o altă localitate.

(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:

a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.

(3) Fiecare an de detenție sau internare pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se consideră ca vechime în muncă un an și șase luni.

(4) Perioadele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.

(5) Se consideră vechime în muncă și perioada în care o persoană aflată într-una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidități de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situație sau, ulterior, dacă dovedește că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuția la care a fost supusă.

(6) Perioadele prevăzute în prezentul articol constituie și vechime neîntreruptă în muncă și în aceeași unitate și intră în calculul acestor vechimi."

Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Constituție prin care se arată că "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea" și este consacrat principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, criticile de neconstituționalitate ale autorului excepției pornesc de la compararea prevederilor a două acte normative, respectiv

Decretul-lege nr. 118/1990

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999. Astfel, autorul excepției consideră că

art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990

omite anumite situații consacrate în

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , creându-se astfel o discriminare între categoriile de persoane reglementate de aceste două acte normative. În concret, arată că, deși a putut obține calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, nu poate să se bucure totuși de drepturile conferite de

Decretul-lege nr. 118/1990 , întrucât art. 1 din acest act normativ nu prevede situațiile în baza cărora a dobândit calitatea mai sus amintită.

Față de acestea, Curtea constată că aplicarea principiului constituțional al egalității în drepturi se referă la instituirea unui tratament juridic identic pentru situații similare. Or, sfera persoanelor la care se referă

Decretul-lege nr. 118/1990 , care are în vedere persoanele care, pe motive politice, au fost supuse măsurilor prevăzute în art. 1 din acest act normativ, nu se suprapune perfect cu cea a persoanelor a căror situație este reglementată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , persoane care au săvârșit unele dintre infracțiunile din motive politice prevăzute la art. 2 din ordonanță sau au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist în perioada 6 martie 1945-august 1964. Așa fiind, existența unor diferențe de tratament juridic nu poate fi privită ca având un caracter discriminatoriu în acest caz.

Având în vedere, însă, perspectiva din care autorul excepției critică neconstituționalitatea

art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 , Curtea observă că, în realitate, problemele invocate țin exclusiv de modul de aplicare a textelor de lege criticate. Astfel, nemulțumirea acestuia este generată de faptul că nu se poate bucura de prevederile

Decretului-lege nr. 118/1990

în măsura în care i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, pentru ipotezele prevăzute la

art. 3 lit. f) și g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , situații care nu sunt cuprinse și în textul de lege criticat. Or, potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din ordonanța de urgență, persoanele care au dobândit această calitate beneficiază automat de drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 , pentru aceasta fiind necesară doar întrunirea condițiilor pentru obținerea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Așa fiind, tratamentul diferențiat criticat de autorul excepției nu este cauzat de conținutul restrâns al

art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 , ci de modul în care au fost aplicate prevederile de lege în a căror ipoteză se încadrează acesta.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Maria Georgeta Țăranu în Dosarul nr. 472/115/2008 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008.