Decizia nr. 788/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) și

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Zamfir Roșu și Lidia Elena Roșu în Dosarul nr. 14.221/86/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în

Decizia nr. 804/2007 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 163 din 31 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 14.221/86/2007, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) și

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Zamfir Roșu și Lidia Elena Roșu într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei autorizații de construire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

este neconstituțional, întrucât instituie posibilitatea intervenției unui terț în derularea raportului de drept administrativ născut între emitentul unui act administrativ și beneficiarul acestuia, ceea ce contravine art. 21 din Constituție. Se susține, de asemenea, că se creează un statut privilegiat persoanelor străine de raportul juridic de drept administrativ stabilit între emitentul actului administrativ și beneficiarul acestuia. Aceasta, deoarece le conferă acestora calitate procesuală activă, astfel încât pot contesta un act administrativ cu caracter individual adresat unui alt subiect de drept. În ceea ce privește

art. 14 din Legea nr. 554/2004 , se arată că acesta "e de natură a leza drepturi și libertăți fundamentale, generând o restrângere a exercițiului acestora pe criterii aleatorii și în desfiderea principiilor constituționale statuate de art. 53". În fine, se susține că posibilitatea suspendării unei autorizații de construcție îngrădește dreptul de proprietate privată, "cu consecințe grave asupra patrimoniului beneficiarului actului administrativ".

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege fiind edictate cu respectarea principiilor și a drepturilor prevăzute de dispozițiile constituționale la care autorul excepției își raportează critica.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, necontravenind textelor și principiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (2) și

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): "(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

- Art. 14: "Suspendarea executării actului

(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (3) teza întâi care consacră dreptul părților la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) și (3) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți și art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

oferă și terților dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative cu caracter individual al căror beneficiar este o altă persoană, în măsura în care acestea le afectează drepturi sau interese legitime. O asemenea reglementare este însăși expresia principiului constituțional al liberului acces la justiție, lărgind sfera persoanelor care, prin intermediul justiției, au posibilitatea să își apere aceste drepturi și interese legitime.

Nu se poate reține critica referitoare la încălcarea dispozițiilor din Legea fundamentală care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât textul de lege criticat nu conține norme care să conducă la apariția unor discriminări între destinatarii acestuia.

De asemenea, nici susținerea privitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 53 din Constituție nu poate fi reținută, autorul excepției neprecizând, de altfel, nici măcar care dintre drepturile și libertățile fundamentale apreciază că sunt îngrădite.

În fine, nimic nu justifică aprecierea că dispozițiile amintite din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ar fi contrare principiului constituțional al exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților, întrucât nu se poate pleca de la premisa că, invariabil, persoanele străine de raportul juridic stabilit între beneficiarul actului administrativ cu caracter individual și autoritatea emitentă își vor exercita cu rea-credință dreptul conferit de art. 1 alin. (2) din lege. Atitudinea subiectivă a reclamantului și maniera de exercitare a acestui drept urmează să fie calificată de instanța de judecată, care va face propriile aprecieri, aplicând legea, potrivit competenței sale.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea constată că nu se poate reține încălcarea dreptului de proprietate, garantat la nivel constituțional, deoarece posibilitatea suspendării executării actului administrativ, în speță - autorizația de construire, se încadrează în sfera limitelor dreptului de proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finală din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (2) și

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Zamfir Roșu și Lidia Elena Roșu în Dosarul nr. 14.221/86/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2008.