Decizia nr. 721/2008

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 1 și 2, ale art. 34 alin. 2 și ale art. 183 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Viorica Mavhima în Dosarul nr. 7.558/280/2005 al Judecătoriei Pitești.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.558/280/2005, Judecătoria Pitești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 1 și 2, ale art. 34 alin. 2 și ale art. 183 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Viorica Mavhima în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale întrucât lipsa de contradictorialitate a procedurii recuzării limitează dreptul la apărare al părților, iar posibilitatea instanței de a cenzura utilitatea suspendării judecății în cazul prevăzut de art. 183 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul părților la un proces echitabil, în condițiile în care instanța continuă judecata pe baza unor înscrisuri care pot fi dovedite ca fiind false.

Judecătoria Pitești și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 31 alin. 1 și 2 și ale art. 34 alin. 2 sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale. În ceea ce privește dispozițiile art. 183 din Codul de procedură civilă, consideră că acestea nu conțin norme discriminatorii și nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime și nici dreptul la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. 1 și 2, ale art. 34 alin. 2 și ale art. 183 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:

- Art. 31 alin. 1 și 2: "Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.";

- Art. 34 alin. 2: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.";

- Art. 183: "Dacă partea care defăima înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește prevederile art. 31 alin. 1 și 2 și ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, constatând că nu sunt încălcate prevederile art. 21 din Constituție. În cuprinsul deciziei s-a reținut că judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanța pronunțând în ședință publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanța de control judiciar urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Totodată, Curtea a arătat că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, precum și de aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse nici unei căi de atac.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește celelalte critici de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 31 alin. 1 și 2 și ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate deoarece aceste dispoziții procedurale nu conțin discriminări de natură a duce la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție. Totodată, faptul că cererea de recuzare se soluționează în absența autorului acesteia și că interogatoriul nu este permis ca mijloc de probă nu contravine nici dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii.

Referitor la prevederile art. 183 din Codul de procedură civilă privind suspendarea judecății pricinii în cazul declarării în fals a unui înscris, Curtea constată că și acestea sunt constituționale. Astfel, instanța nu este obligată să dispună suspendarea, ci are această posibilitate atunci când are îndoieli cu privire la autenticitatea înscrisului. Suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 1 și 2, ale art. 34 alin. 2 și ale art. 183 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Viorica Mavhima în Dosarul nr. 7.558/280/2005 al Judecătoriei Pitești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008.