Decizia nr. 863/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Pan Guanghua în Dosarul nr. 3.755/302/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, însoțit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părții Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 567D/2008 și nr. 970D/2008, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Jiang Lingping și de Jin Meiqin în dosarele nr. 10.116/302/2007 și, respectiv, nr. 26/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, precum și în Dosarul Curții Constituționale nr. 517D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 5 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , dispoziții reluate prin

art. 26 din Legea nr. 122/2006 ", ridicată de Huang Yihua în Dosarul nr. 12.472/302/2006 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că toate aceste dosare se află la al doilea termen de judecată, iar Oficiul Român pentru Imigrări, parte în fiecare dintre aceste dosare, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Autorul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 517D/2008, nr. 567D/2008 și nr. 970D/2008 la Dosarul nr. 515D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului prezent al excepției. Acesta solicită admiterea excepției, învederând aspecte de fapt legate de aplicarea în China a legii planificării familiale, care limitează numărul de copii pe care un cuplu chinez îl poate avea și care impune plata unor amenzi foarte mari pentru depășirea acestui număr.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Precizează că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea statuând în mod constant că acestea sunt conforme dispozițiilor Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile pronunțate în dosarele nr. 3.755/302/2007, nr. 10.116/302/2007 și nr. 26/302/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, iar în Dosarul nr. 12.472/302/2006, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 5 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , dispoziții reluate prin

art. 26 din Legea nr. 122/2006 ". Excepția a fost ridicată de Pan Guanghua, Huang Yihua, Jiang Lingping și Jin Meiqin în cauze civile în materia acordării statutului de refugiat sau a protecției subsidiare.

În motivările excepției de neconstituționalitate, având un conținut similar, se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt imprecise cu privire la spectrul motivelor care permit acordarea protecției subsidiare. Se arată că, "dat fiind lipsa de precizie și claritate, limitează sfera de aplicabilitate a interdicției cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituție", potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman sau degradant, "doar la riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuție: rasă, religie, naționalitate, opinia politică și apartenența la un anumit grup social". Se mai arată că "dispozițiile legale criticate permit interpretări eronate cu privire la natura și conținutul pedepselor și tratamentelor inumane ori degradante".

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că stabilirea, prin dispozițiile de lege criticate, a condițiilor în care se poate acorda protecția subsidiară este în deplină concordanță cu prevederile constituționale prin care se consfințește dreptul la viață, integritate fizică și psihică. Apreciază că determinarea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, aplicarea și interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte care excedează controlului de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului prezent al excepției și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în dosarele Curții Constituționale nr. 515D/2008, nr. 567D/2008 și nr. 970D/2008, prevederile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. În Dosarul nr. 517D/2008, obiect al excepției îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, " art. 5 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , dispoziții reluate prin

art. 26 din Legea nr. 122/2006 ". Așadar, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut: "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege:

1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau

3. o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că dispozițiile legale criticate, reglementând condițiile în care se poate acorda protecția umanitară condiționată, sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale și convenționale prin care se consfințește dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Totodată, în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa de claritate și precizie a textului de lege atacat, Curtea a reținut că acesta oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înțeleagă condițiile în funcție de care i se poate acorda forma solicitată de protecție umanitară. În plus, instanța de contencios constituțional a arătat că determinarea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în țara de origine sau în țara în care își avea reședința obișnuită, precum și aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constituționalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale instanței de judecată. În acest sens pot fi amintite, dintre cele mai recente,

deciziile nr. 671 din 12 iunie 2008

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 9 iulie 2008) și nr. 593 din 20 mai 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008). Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluțiile pronunțate cu acele prilejuri și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Pan Guanghua și de Huang Yihua în dosarele nr. 3.755/302/2007, respectiv nr. 12.472/302/2006 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Jiang Lingping și de Jin Meiqin în dosarele nr. 10.116/302/2007, respectiv nr. 26/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008.