Decizia nr. 781/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 28^2 alin. 3 și art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 și

art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Constantin Tudorachi în Dosarul nr. 1/81/2007 al Curții Militare de Apel.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Ministerul Apărării Naționale, domnul Felix Petcu, consilier juridic cu delegație la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Apărării Naționale, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu poate fi reținută incompatibilitatea textelor de lege criticate cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau cu vreuna dintre celelalte dispoziții din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

CURTEA ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1/81/2007, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28^2 alin. 3 și art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 și

art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Tudorachi, inculpatul care are calitatea de colonel militar în rezervă, într-o cauză penală aflată în stadiul procesual al recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât, pe de o parte, lipsesc unele cadre militare de accesul la o instanță ce îndeplinește toate condițiile de independență și imparțialitate, iar, pe de altă parte, instituie pentru magistrații militari un statut mai favorabil decât cel aplicabil magistraților civili. De asemenea, se critică posibilitatea judecării unor persoane civile de către instanțele militare.

Curtea Militară de Apel apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului Ministerului Apărării Naționale, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 28^2 alin. 3 și art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 28^2 alin. 3: "Curtea Militară de Apel: [...]

3. ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.";

- Art. 40 alin. 1: "Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat o hotărâre în primă instanță."

De asemenea, obiect al excepției îl formează și dispozițiile art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 și

art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, al căror conținut este următorul:

- Art. 74 alin. (4)-(6): "(4) Judecătorii și procurorii militari sunt militari activi și au toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate.

(5) Salarizarea și celelalte drepturi cuvenite judecătorilor și procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naționale, în concordanță cu prevederile legislației privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și cu reglementările referitoare la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ și, respectiv, de salariat civil al acestui minister.

(6) Acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apărării Naționale.";

- Art. 78: "(1) Judecătorii și procurorii beneficiază de despăgubiri acordate din fondurile bugetare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale Ministerului Justiției, Ministerului Public sau, în cazul judecătorilor și procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării, în cazul în care viața, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

(2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) se acordă în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.";

- Art. 82 alin. 7: "Judecătorii și procurorii pot opta între pensia de serviciu și pensia din sistemul public. Judecătorii și procurorii militari pot opta între pensia de serviciu și pensia militară de serviciu."

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale privitoare la drepturile omului față de legile interne în ipoteza existenței unor neconcordanțe, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 124 alin. (2) și (3) care statuează că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Autorul excepției invocă în argumentarea criticii și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia susține, în legătură cu dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, că acestea permit instanțelor militare să judece cauze în care sunt părți persoane care nu au calitatea de militari activi, contravenind astfel dreptului la un proces echitabil și "egalității părților în fața jurisdicțiilor". Curtea nu poate reține critica prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, precum și la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală privind egalitatea în fața legii. Esențială este calitatea pe care persoana o avea la momentul săvârșirii infracțiunii, iar acest lucru este cu atât mai evident pentru ipoteza în care fapta săvârșită a avut legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului, cum este cazul în speță. În plus, prevederile art. 40 din Codul de procedură penală nu instituie niciun fel de discriminări între persoanele care, așa cum s-a petrecut în cazul autorului excepției, au fost trecute în rezervă după săvârșirea faptei, ele aplicându-se în mod egal tuturor învinuiților ori inculpaților aflați în aceeași situație juridică. De altfel, în virtutea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul este liber să reglementeze competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, cu condiția respectării celorlalte norme și principii prevăzute în Legea fundamentală, or, așa cum s-a arătat mai sus, prevederile art. 40 din Codul de procedură penală se circumscriu textelor constituționale amintite.

În susținerea criticii de neconstituționalitate se invocă și Cauza Maszni împotriva României, 2006, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că instanțele militare, chiar dacă ar prezenta garanțiile de independență și imparțialitate necesare asigurării unui proces echitabil, ar putea, în concret, să pună părțile într-o situație de inegalitate. Față de această critică însă, instanța de contencios constituțional constată că nu este competentă să se pronunțe asupra modului în care instanțele judecătorești își duc la îndeplinire, în mod concret, competențele stabilite prin lege, astfel că eventuala nesocotire a atributelor de independență și imparțialitate, în anumite cauze individuale, nu poate face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituțională.

În ceea ce privește dispozițiile art. 28^2 alin. 3 din Codul de procedură penală, se susține că sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, prin aceea că lipsesc cadrele militare inferioare și pe cele care nu îndeplinesc activități judiciare de accesul la o instanță ce îndeplinește toate condițiile de imparțialitate și independență, alta decât instanțele militare. Mai exact, autorul excepției este nemulțumit de imposibilitatea de a se adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru exercitarea căii de atac a recursului. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că, în jurisprudența sa constantă, a statuat că accesul liber la justiție nu are semnificația asigurării acestuia la toate structurile judecătorești. Explicația constă în aceea că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procedurale.

În fine, în susținerea neconstituționalității dispozițiilor criticate din

Legea nr. 303/2004

se arată că "prevederile legale care reglementează cariera militară a judecătorilor și procurorilor militari, cât și avantajele de care aceștia se pot bucura prin prisma carierei militare sunt în flagrantă contradicție cu dispozițiile constituționale ce prevăd că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", precum și cu cele referitoare la egalitatea în fața legii, aceștia fiind favorizați față de judecătorii și procurorii civili. Curtea constată că această critică nu este întemeiată. Cu privire la acest aspect, prin

Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Curtea Constituțională a reținut că numirea, promovarea și evoluția carierei de magistrat a judecătorilor și procurorilor militari se fac în aceleași condiții ca și în cazul magistraților de la celelalte instanțe judecătorești și parchete, iar calitatea de militar activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale nu conduce la stabilirea unei relații de subordonare pe planul îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca magistrați.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28^2 alin. 3 și art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 și

art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Constantin Tudorachi în Dosarul nr. 1/81/2007 al Curții Militare de Apel.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2008.