Decizia nr. 832/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Societatea Comercială "As Curier" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 10.669/197/2007 și de Tiberiu Gheorghe Coprean și Aurelia Coprean în Dosarul nr. 11.068/197/2007, ambele dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.136D/2008 la Dosarul nr. 535D/2008, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10.669/197/2007, și prin Încheierea din 26 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 11.068/197/2007, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Societatea Comercială "As Curier" - S.R.L. din Brașov, respectiv de Tiberiu Gheorghe Coprean și Aurelia Coprean.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat recunoaște calitatea de titlu executoriu unui înscris sub semnătură privată, cum este contractul de împrumut încheiat de o instituție de credit și o persoană fizică sau juridică, fără ca acest act să fi fost supus unei minime analize a legalității. Odată consacrat caracterul de titlu executoriu al contractului, potrivit art. 371^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, nu mai este necesară învestirea lui cu formulă executorie, creditorul putându-se adresa direct propriilor angajați, ce formează Corpul executorilor bancari, pentru a trece la executarea silită a acestui contract. Așa fiind, asistăm la o veritabilă justiție privată pusă la îndemâna instituțiilor bancare, care sunt în mod vădit privilegiate și scutite de un minim control al legalității ce ar trebui realizat prin intermediul instanțelor de judecată.

Prin urmare, autorii consideră că principiul egalității în drepturi și dreptul la un proces echitabil sunt serios afectate prin poziția privilegiată de care beneficiază instituțiile bancare în cadrul raporturilor contractuale cu clienții lor și, mai apoi, în faza executării silite a actelor încheiate de aceste instituții.

Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, care au următorul conținut: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și în art. 21 care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătorești și al înscrisurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Așa fiind, prevederile

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

nu aduc nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general, adoptată de legiuitor în limitele competenței sale constituționale.

Curtea constată că, în materia la care se referă excepția de neconstituționalitate, calificarea contractelor încheiate de o instituție de credit, care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă ca fiind titluri executorii, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanțe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părților. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voință al părților cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părțile și le însușesc în mod liber și se obligă să le respecte.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului liberului acces la justiție, prin instituirea unei justiții private, puse la îndemâna instituțiilor bancare, Curtea reține că, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garanție reală sau personală sunt puse în executare silită, potrivit art. 399 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, acestea pot face obiectul unei contestații la executare. În aceste condiții, Curtea consideră nefondată susținerea autorilor excepției potrivit căreia, sub imperiul reglementării deduse controlului, contractul încheiat de către instituția de credit scapă controlului instanțelor judecătorești. Mai mult, cu această ocazie, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, împrejurare care este de natură a-i garanta dreptul la un proces echitabil.

Referitor la pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părțile raportului juridic, întrucât nu se poate reține o similitudine între situația juridică a debitorilor și cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferențiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Astfel, posibilitatea recunoscută creditorilor ca, în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime, nu constituie o măsură discriminatorie pozitivă în favoarea lor, așa cum consideră autorii excepției, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Societatea Comercială "As Curier" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 10.669/197/2007 și de Tiberiu Gheorghe Coprean și Aurelia Coprean în Dosarul nr. 11.068/197/2007, ambele dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2008.