Decizia nr. 463/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul penală, ridicată de Stoian Nicolae în Dosarul nr. 1.049/1997 al Tribunalului Municipiului București _ Secția I penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 1997, în prezenta părții civile Radu Paul, și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 1997 și apoi pentru data de 13 noiembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine constata următoarele:

Tribunalul Municipiului București - Secția I penală, prin Încheierea din 7 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.049/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, invocată de Stoian Nicolae.

Din actele anexate la încheierea de sesizare rezultă ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a dispus trimiterea în judecata a inculpatului Stoian Nicolae pentru fapta de a fi produs, din culpa, un accident de circulație, în urma căruia au suferit leziuni corporale doua persoane, fapt ce constituie infracțiune de vătămare corporală din culpa, prevăzută și pedepsita de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.

La Judecătoria Sectorului 5 București, de care era pendinte cauza penală, s-a constituit parte civilă Radu Paul.

Prin Sentinta penală nr. 2.812 din 11 noiembrie 1996 a aceleiași judecătorii, inculpatul Stoian Nicolae a fost condamnat la 6 luni închisoare și la plata unor despăgubiri către partea civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

În fața Tribunalului Municipiului București, Secția I penală, Stoian Nicolae a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin

art. I pact. 30 din Legea nr. 140/1996

privind modificarea și completarea Codului penal.

Deși autorul excepției de neconstituționalitate se referă la art. 81 alin. 3 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 30 din Legea nr. 140/1996

pentru modificarea și completarea Codului penal, în realitate are în vedere prevederile

art. 81 alin. 4 din Codul penal, republicat în baza Legii nr. 140/1996 .

Textul legal atacat are următorul cuprins: "În cazul condamnării pentru o infracțiune prin care s-a produs o paguba, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numai dacă, până la pronunțarea hotărârii, paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare".

Aceste prevederi legale sunt considerate de autorul excepției ca neconstituționale, deoarece condiționeaza accesul la măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de plată integrală a despăgubirilor care urmează să fie stabilite tocmai prin hotărârea de suspendare, despăgubiri pe care inculpatul le contesta atât în ceea ce privește temeiul lor, cat și în ceea ce privește întinderea cuantumului pretins. Condiționarea acordării suspendării executării pedepsei de plată integrală a despăgubirilor până la pronunțarea hotărârii înseamnă obligarea inculpatului la recunoașterea culpei penale care constituie temeiul răspunderii civile, iar nerecunoasterea culpei, prin plata despăgubirilor civile, îl inlatura automat de la beneficiul acestei măsuri. Consecința consta, totodată, în obstructionarea oricăror apărări pe latura civilă a cauzei, inculpatul fiind obligat la acceptarea necondiționată a pretențiilor părții vătămate, care pot fi neintemeiate fie sub aspectul fundamentului juridic, fie sub acela al cuantumului lor.

Autorul excepției de neconstituționalitate conchide ca textul art. 81 alin. 4 din Codul penal vine în contradictie cu Declarația Universala a Drepturilor Omului din anul 1948 și cu prevederile art. 24 din Constituția României privitoare la garantarea dreptului la apărare.

Instanța de judecată în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, inițial, a omis să-și exprime opinia, însă și-a exprimat-o la instanțele Curții Constituționale, în sensul că excepția este nefondata, deoarece, atât timp cat se aplică inculpatului o pedeapsă, chiar cu suspendarea condiționată a executării, înseamnă ca instanța a ajuns la concluzia, pe baza probelor administrate în cauza, ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i se retine în sarcina.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în forma sa inițială, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională a fost comunicată fiecărei Camere a Parlamentului și Guvernului pentru a comunică punctele lor de vedere.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca, deși excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal, referitoare la "suspendarea condiționată a executării pedepsei", la acestea trebuie adăugate și dispozițiile art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, care reglementează, în condiții identice, problemele referitoare la "suspendarea executării pedepsei sub supraveghere".

Se susține în continuare ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, deoarece prevederile art. 81 alin. 4 din Codul penal nu contravin nici unui text din Constituție. Se arata ca nici apărătorul inculpatului nu a invocat un text care s-ar opune, cu certitudine, dispozițiilor legii penale, iar art. 24 din Constituție, menționat de apărător, nu răspunde problemei puse în discuție. Acest text se referă la garantarea dreptului la apărare, chestiune care nu are legătură cu dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal.

Deși dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal nu sunt neconstituționale, ele nu lamuresc însă ce paguba trebuie să repare inculpatul până la pronunțarea hotărârii, deși acest lucru este absolut necesar, atâta vreme cat cuantumul pagubei se va stabili ulterior, prin sentinta sau decizia ce urmează a se pronunța. Aceasta lacuna a legii prezintă pentru inculpat cel puțin două inconveniente: pe de o parte, el nu știe ce obligații civile îi incumba pentru a putea beneficia de măsura suspendării condiționate a executării pedepsei sau de măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar pe de altă parte, persoana pagubita, profitând de imperfectiunea celor două texte, va fi inclinata să solicite - pentru a declara ca i s-a reparat prejudiciul - o sumă mult mai mare decât valoarea reală a pagubei.

Pentru remedierea acestei deficiente, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca se impune ca dispozițiile art. 81 alin. 4 și ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal să fie abrogate. Prin aceasta s-ar inlatura contradictia dintre dispozițiile alineatelor 4 ale art. 81 și art. 86^1 și dispozițiile art. 84 din Codul penal, iar interesele părții civile nu ar fi cu nimic afectate, deoarece, potrivit acestui din urma text, "Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putinta de a îndeplini acele obligații".

În concluzie, punctul de vedere al Guvernului este acela ca excepția de neconstituționalitate invocată este nefondata, însă dispozițiile art. 81 alin. 4 și ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal trebuie analizate și sub aspectul oportunității lor, dacă este cazul sa mai rămână în fiinta.

În punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri disciplina, imunități și validari a Senatului României, se arata ca prevederile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt constituționale și, ca atare, excepția ridicată în fața instanței este nefondata. Se mai precizează ca aplicarea corecta a legilor tine de situația de fapt și numai instanța judecătorească poate hotărî în funcție de probatoriile administrate.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, actele și lucrările dosarului, raportorul judecătorului-raportor, punctul de vedere al Guvernului și al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului, precum și susținerile părților și dispoziția legală atacată, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , republicată, constata uratoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, cu care a fost legal sesizată.

Curtea constata ca dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal, condiționand luarea unei măsuri de politica penală cu grave consecințe, cum este suspendarea condiționată a executării pedepsei de soluționarea unei probleme de drept extrapenal, creează un regim de discriminare între cetățeni și vine în contradictie cu prevederile art. 4 alin. (2) și ale art. 16 din Constituție. Accesul inculpatului la unele măsuri de politica penală neprivative de libertate, la care el este îndreptățit din punctul de vedere al politicii penale și al dreptului penal, nu-i poate fi interzis pe criterii străine justiției penale, cum ar fi acoperirea integrală a prejudiciului. Inculpatul care nu are posibilitatea obiectivă de acoperire a prejudiciului înaintea pronunțării hotărârii de condamnare nu poate avea acces la condamnarea cu suspendarea executării pedepsei. Aceasta reglementare legală determina o discriminare pe criteriul averii.

Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracțiune și care constituie obiectul acțiunii civile, alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, se înfăptuiește pe baza regulilor de drept civil și nu poate influența răspunderea penală a autorului prejudiciului. Nerespectarea prejudiciului nu condiționeaza răspunderea penală decât dacă se dovedește reaua-credința a făptuitorului. Astfel, neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea judecătorească de condamnare nu poate duce la revocarea suspendării executării pedepsei, dacă cel condamnat dovedește că nu a avut putinta de a îndeplini acele obligații (art. 84 din Codul penal). De asemenea, neachitarea, în aceleași condiții, a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile nu constituie un impediment în obținerea reabilitării judecătorești [art. 137 lit. d) din Codul penal].

Pe lângă discriminarea pe criteriul averii, pe care o creează dispoziția legală atacată, constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat ori nu l-a produs în măsura pretinsa de persoana vătămată, ca preț al accesului la o măsura de politica penală, la care este îndreptățit, este contrară și principiului consacrat în Constituție și în convenții internaționale, și anume dreptul la un proces echitabil care să-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor și obligațiilor în cazul conflictului adus în justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Stoian Nicolae în Dosarul penal nr. 1.049/1997 al Tribunalului Municipiului București - Secția I penală și constata ca dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt neconstituționale.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 1997.