Decizia nr. 898/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 75 alin. (3) lit. b), art. 79 alin. (1) și

art. 80 alin. (3) lit. b)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Wu Fuji în Dosarul nr. 6.831/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, însoțit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părții Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.831/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 75 alin. (3) lit. b), art. 79 alin. (1) și

art. 80 alin. (3) lit. b)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Wu Fuji într-o cauză având ca obiect anularea deciziei prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus revocarea dreptului de ședere pe teritoriul României și returnarea acestuia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că textele de lege criticate "limitează excesiv și discriminatoriu" dreptul de proprietate al cetățenilor străini cărora li s-a revocat dreptul de ședere în România ca urmare a nerespectării reglementărilor privind angajarea în muncă a străinilor, "în condițiile în care această presupusă încălcare a legii nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu". Se mai arată că textele de lege ce formează obiect al excepției nu sunt suficient de accesibile și precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, legiuitorul fiind competent să fixeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 75 alin. (3) lit. b), art. 79 alin. (1) și

art. 80 alin. (3) lit. b)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 56/2007

(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007) și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007

(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007).

În temeiul

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007

privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textele criticate se regăsesc la art. 77 alin. (3) lit. b), art. 81 alin. (1) și art. 82 alin. (3) lit. b), care au următoarea redactare:

- Art. 77 alin. (3) lit. b): "(3) Oficiul Român pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de ședere temporară atunci când: [...]

b) se constată că străinul a încălcat reglementările privind frontiera de stat sau pe cele referitoare la angajarea în muncă a străinilor;";

- Art. 81 alin. (1): "Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României."

- Art. 82 alin. (3) lit. b): "(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel: [...]

b) în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept;".

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție și celor ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul de proprietate privată. De asemenea, autorul excepției mai invocă și dispozițiile art. 14 din convenția amintită și pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la aceeași convenție, ambele referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate reține criticile formulate de autorul acesteia referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și a principiului nediscriminării.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

se adresează exclusiv străinilor, astfel că nu se poate susține existența unui regim juridic discriminatoriu al acestora față de cel aplicabil cetățenilor români.

Cât privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că textele de lege examinate nu conțin norme care să pună în discuție acest drept și, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu au incidență în cauză. Susținerile autorului excepției potrivit cărora, ca urmare a deciziei de returnare, "este pus în situația de a înregistra pierderi financiare care ar duce la falimentarea societății comerciale al cărui proprietar este, ceea ce aduce gravă vătămare dreptului de proprietate", reprezintă aspecte de fapt, asupra cărora urmează să se pronunțe instanța care judecă fondul litigiului, întrucât nu pot face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituțională.

În fine, Curtea constată că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la lipsa de accesibilitate și precizie a textelor de lege criticate, întrucât, prin conținutul lor normativ, acestea sunt suficient de clare și precise încât destinatarul normelor juridice să își poată adapta comportamentul condițiilor cerut de lege și să înțeleagă consecințele nerespectării ei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (3) lit. b), art. 81 alin. (1) și

art. 82 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Wu Fuji în Dosarul nr. 6.831/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2008.