Decizia nr. 896/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Dan Constantin Popescu în Dosarul nr. 2.650/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Prim-magistratul-asistent referă asupra cererii, existente în dosarul cauzei, de acordare a unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, formulată de autorul excepției Dan Constantin Popescu.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea nu este temeinic motivată, față de care Curtea o respinge.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.650/91/2007, Tribunalul Vrancea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Dan Constantin Popescu într-o cauză având ca obiect o acțiune în revendicare a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia sunt contrare dispozițiilor art. 21 și 44 din Constituție, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece din aceste texte rezultă că dreptul de proprietate este ocrotit și garantat de lege și că restricționarea redobândirii dreptului de proprietate reprezintă o atingere a dreptului de proprietate și a dreptului de acces la justiție.

Tribunalul Vrancea - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care au următorul cuprins: "(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foști proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație."

Textul criticat contravine, în opinia autorului excepției, dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și celor cuprinse la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la art. 6 paragraful 1 din aceeași Convenție și la art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Curtea reține că, prin dispozițiile alin. (2) al art. 6 din legea criticată, se stabilește că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale cu caracter reparatoriu, iar, în aceste cazuri, instanțele de judecată sunt competente să stabilească valabilitatea titlurilor. Față de această situație, este neîntemeiată critica privind îngrădirea liberului acces la justiție.

De asemenea, Curtea constată că este neîntemeiată și critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate, precum și de a stabili modul în care - prin restituire în natură, prin plata unor despăgubiri sau în orice altă modalitate - foștii proprietari sau moștenitorii acestora vor beneficia de reparații pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".

În ceea ce privește contrarietatea față de dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 6 paragraful 1 din aceeași Convenție, Curtea constată că prevederile criticate asigură dreptul persoanei de a se plânge unui tribunal în legătură cu încălcarea drepturilor sale. Prin textul criticat statul român a oferit posibilitatea celor ce și-au pierdut proprietățile, pe calea trecerii acestora în proprietatea statului, de a și-o recupera prin exercitarea dreptului la reconstituirea proprietății.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Dan Constantin Popescu în Dosarul nr. 2.650/91/2007 al Tribunalului Vrancea Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2008.