Decizia nr. 1116/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9, art. 13 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romtrade" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.899/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Ioana Catona, cu delegație la dosar, iar pentru partea Societatea Comercială "Mega Electric Grup" - S.R.L., avocat Vasile Pantea, cu delegație la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea excepției, reiterând motivele invocate în fața instanței de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul Societății Comerciale "Mega Electric Grup" - S.R.L. solicită respingerea excepției, întrucât consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, deoarece criticile formulate cu privire la art. 9, art. 13 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

sunt neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.899/3/2008, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9, art. 13 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Romtrade" - S.R.L. într-o cauză comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin următoarele:

- art. 9 din ordonanță contravine art. 1 alin. (3), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 44 alin. (2) și art. 53 din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât "decăderea debitorului din dreptul de a contesta creanța prin întâmpinare nu numai că îl privează pe acesta de dreptul la un proces echitabil, ci constituie și un abuz, în condițiile în care aceasta este unica modalitate prin care se poate proba pretenția dedusă judecății"; debitorul nu își poate exercita neîngrădit dreptul la apărare pentru ca interesul său să fie realizat în cadrul unui proces echitabil; nu asigură în mod egal ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate, deoarece încheierea pronunțată de instanța de judecată potrivit acestui text de lege este irevocabilă;

- art. 13 din ordonanța criticată încalcă art. 24 alin. (1) și art. 126 alin. (2) din Constituție, art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. Încălcarea constă în aceea că îngrădește dreptul părților la un proces echitabil și la o judecată imparțială, precum și dreptul acestora de a "obține un control judiciar real, obiectiv și efectiv, ca urmare a faptului că cererea în anulare se soluționează întotdeauna de către aceeași instanță care a soluționat cererea de emitere a ordonanței de plată";

-

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

îngrădește accesul liber la justiție, prin aceea că hotărârea de respingere a cererii în anulare nu poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care este în contradicție și cu alin. (5) al art. 13 din ordonanță. De asemenea, alin. (2) al art. 14 este contrar art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, precum și prevederilor din documentele internaționale invocate, "întrucât oferă posibilitatea, fără a se purta un proces pe fondul cauzei, să poată fi emis un titlu executoriu împotriva unui pretins debitor care în mod diligent a acționat în vederea apărării sale legitime."

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că: prevederile art. 9 din ordonanța de urgență "încalcă dreptul la un proces echitabil, îngrădind dreptul la apărare"; dispozițiile art. 13 sunt constituționale, deoarece "instanța care soluționează acțiunea în anulare are o altă compunere decât cea care a soluționat cererea privind ordonanța de plată; art. 14 încalcă art. 21 și 24 din Constituție, prin aceea că "debitorul nu are posibilitatea ca în cazul contestației la executare să invoce apărări de fond."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 9, art. 13 și art. 14 din ordonanța criticată sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9, art. 13 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 118 din 27 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Textele de lege menționate prevăd:

- Art. 9: "(1) Sub sancțiunea decăderii, debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare.

(2) În cazul în care debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă această contestație este întemeiată.

(3) În cazul în care contestația este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. În această situație, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. ";

- Art. 13: "(1) Împotriva ordonanței de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(3) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.

(4) Dacă instanța învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța de plată, pronunțând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art.9 alin.(3) se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

- Art. 14: "(1) Ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.

(2) Împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare."

Autorul excepției susține că textele de lege menționate contravin prevederilor constituționale ale: art. 1 alin. (3), care garantează drepturile și libertățile cetățenilor, art. 20 alin. (2), referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale cuprinse în tratate privind drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ratificate de România, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53, care dispun în legătură cu restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 126 privind instanțele judecătorești și ale art. 129, referitoare la folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și a art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitor la egalitatea în fața instanțelor de judecată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În esență, în opinia autorului excepției, textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin dreptului părților la un proces echitabil și o judecată imparțială, îngrădesc dreptul la apărare și permit emiterea titlului executoriu împotriva unui pretins debitor, "fără a se purta un proces pe fondul cauzei".

Curtea, analizând aceste susțineri, constată că dispozițiile de lege ce fac obiectul prezentei excepții nu încalcă principiile constituționale și din documentele internaționale invocate. Dimpotrivă, art. 9, 13 și 14 cuprinse în

cap. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , intitulat "Dispoziții procedurale", sunt chiar în sensul prevederilor din Constituție considerate ca fiind încălcate, precum și în sensul susținerilor autorului excepției. Astfel: art. 6 din ordonanța de urgență dispune cu privire la cuprinsul cererii privind creanța de plată a prețului, precum și cu privire la înscrisurile doveditoare ale creanței; art. 7 dispune în legătură cu citarea părților, chiar prin publicitate, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății ori pentru a se ajunge la o înțelegere între părți asupra modalităților de plată. Totodată, alin. (4) al acestui articol prevede obligația debitorului de a depune întâmpinare, până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare, "sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică", precum și că, "în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului".Așa fiind, Curtea constată că sancțiunea decăderii prevăzută de text nu numai că nu înlătură dreptul debitorului la apărare, ci este o sancțiune firească în cadrul unei proceduri de urgență cum este cea reglementată de ordonanța de urgență criticată. Mai mult, așa cum s-a arătat, debitorul este citat pentru a depune întâmpinare, pentru a da explicații și lămuriri, adică a formula apărări. În continuare, art. 9, 13 și 14 din ordonanța de urgență stabilesc, sub sancțiunea decăderii, regulile procedurale privind contestarea de către debitor a cererii de creanță, fără ca prin aceasta să contravină prevederilor constituționale sau convenționale menționate.

De altfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

a fost adoptată pentru a stabili măsuri în scopul combaterii întârzierii executării obligațiilor de plată asumate prin contracte comerciale și pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluționare a acțiunilor în justiție având ca obiect asemenea obligații. Or, potrivit art. 126 din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanța criticată.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9, art. 13 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romtrade" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.899/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.