Decizia nr. 1124/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 181/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeș, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 1.305D/2008 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde partea Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.391D/2008, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea Comercială "Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 9.365/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund, prin consilieri juridici cu delegație depusă la dosar, părțile Casa de Asigurări de Sănătate Argeș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Văzând identitatea de obiect ale celor două cauze, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării cauzelor.

Atât părțile prezente, cât și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor anterior strigate.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.391D/2008 la Dosarul nr. 1.310D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentanților părților prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care depun și note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, fiind solicitat să-și exprime punctul de vedere asupra excepției, pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 8 aprilie 2008, respectiv 16 mai 2008, pronunțate în dosarele nr. 181/1.259/2008, respectiv nr. 9.365/1/2007, Tribunalul Comercial Argeș, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din București, respectiv Pitești, într-o cauză comercială având ca obiect o somație de plată, prin care se solicita emiterea unei ordonanțe de plată, respectiv într-o acțiune de contencios administrativ privind soluționarea unui recurs.

În motivarea excepției de neconstituționalitate având un conținut asemănător, se susține, în esență, că dispozițiile

art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

contravin principiului priorității reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, deoarece, potrivit prevederilor Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale, transpusă în planul legislației interne prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , contractul încheiat între un comerciant și o autoritate a statului român, în calitate de membru al Uniunii Europene, are natură comercială, în timp ce textul de lege criticat califică drept civile actele juridice dintre casa de asigurări de sănătate și prestator. Prin urmare, se creează un conflict între normele menționate sub aspectul competenței materiale de judecată a unor astfel de litigii, iar o asemenea problemă trebuie tranșată, în opinia autorului, exclusiv de către Curtea Constituțională. În plus, în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.391D/2008, se susține că actul la care face referire

art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

este un act administrativ și, prin urmare, prevederile de lege criticate contravin art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituție, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și garantarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităților publice.

Tribunalul Comercial Argeș nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate ridicate, în timp ce Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat nu se opune liberului acces la justiție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății nu contravin prevederilor art. 148 alin. (1) din Constituție, referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Dispozițiile de lege criticate au fost modificate prin

art. I pct. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008, astfel că, în prezent, acestea au următorul conținut:

- Art. 246 alin. (1): "(1) Relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. În situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale".

Autorul excepției consideră că textul de lege menționat încalcă prevederile constituționale ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (6) referitoare la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice și ale art. 148 alin. (2) potrivit cărora prevederile constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorul acesteia invocă încălcarea, prin

art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 , a accesului liber la justiție a persoanei vătămate de o autoritate publică, garantat de art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituție, precum și a principiului priorității, în caz de conflict cu legile interne, a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, prevăzut de art. 148 alin. (2) din Constituție, deoarece textul de lege criticat califică relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări ca fiind de natură civilă, ceea ce determină o competență materială de soluționare a litigiilor dintre aceste părți de natură să înfrângă drepturile și principiile fundamentale mai sus amintite.

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Autorul excepției invocă art. 148 alin. (2) din Constituție, dorind ca prevederile Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale, transpuse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, să îi fie aplicabile în speța dedusă judecății, deoarece sunt în contradicție cu cele ale

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății și se aplică, în consecință, cu prioritate. Or, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului constituțional al priorității reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, față de legislația internă contrară, mai sus enunțat, deoarece cele două acte normative comparate -

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

și

Legea nr. 95/2006

- reglementează domenii diferite. Prin urmare, nu se poate reține o pretinsă contradictorialitate, tranșată prin aplicarea principiului priorității dreptului comunitar.

Curtea observă, de asemenea, că autorul excepției urmărește, în fond, aplicarea în spețe diferite a unor texte de lege cuprinse în alte acte normative, cu un obiect de reglementare diferit decât cel al

Legii nr. 95/2006

criticate, dar vizează, în același timp, și aplicarea aceluiași text de lege în mod diferit, dar totuși favorabil în funcție de specificul fiecăruia dintre cele două litigii în care a invocat excepția de neconstituționalitate. În acest sens, într-un caz susține că natura raportului juridic civil dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări ar trebui să fie de natură comercială, fiind aplicabile prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , iar în celălalt caz susține că aceleași raporturi juridice sunt de drept administrativ, fiind reglementate de

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Or, identificarea și interpretarea legislației aplicabile într-un domeniu sau altul nu constituie un real motiv de neconstituționalitate al unui text de lege, acestea fiind atribuții specifice instanței de judecată.

Mai mult, Curtea reține că, potrivit

art. 298 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, "Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele de asigurări de sănătate pot fi soluționate, la solicitarea uneia dintre părți, pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun", astfel că asemenea chestiuni pot fi convenite în prealabil de părțile contractuale și soluționate pe calea arbitrajului.

În fine, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 52 și a art. 126 alin. (6) din Constituție, Curtea reține că aceasta nu poate fi reținută, atâta vreme cât orice litigiu născut între cele două parți, respectiv furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, pe de o parte, și casele de asigurări, pe de altă parte, este adus spre soluționare în fața unei instanțe de judecată, aceasta fiind singura în măsura a stabili natura raporturilor juridice conflictuale, precum și competența de judecată în fiecare speță în parte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 181/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeș, respectiv de Societatea Comercială "Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 9.365/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.