Decizia nr. 1156/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, excepție invocată de Vasile Găină în Dosarul nr. 15.979/3/2007 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că apărătorul ales al autorului excepției, domnul avocat Dragoș Chilea din cadrul Baroului Constanța, a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că dosarul se află la al treilea termen de judecată și că a existat timpul necesar pentru asigurarea apărării în cauză, se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 15.979/3/2007, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, excepție invocată de Vasile Găină.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, deși în timpul executării pedepsei aplicate prin hotărâre definitivă și irevocabilă, autorul excepției a furnizat informații esențiale organelor de urmărire penală, dobândind calitatea de martor protejat, acesta nu beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei în condițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002 . Așa fiind, în opinia autorului excepției acest text de lege este discriminatoriu, întrucât acordă beneficiul reducerii pedepsei numai martorilor care, înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății, denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni, iar nu și celor care fac denunțul după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Se arată că se creează în acest fel două categorii de persoane care primesc statutul de martor protejat, una care beneficiază de reducerea pedepsei, iar alta care nu are acest beneficiu, "deși ambele categorii de persoane aduc aceeași contribuție la înfăptuirea scopului pentru care a fost adoptată legea privind protecția martorilor".

Tribunalul București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă principiul egalității între cetățeni. În opinia instanței, "unor situații diferite trebuie să li se prevadă reglementări diferite și, în speță, este cert că situația unui inculpat care din start cooperează cu organele judiciare sau, cel mai târziu pe parcursul soluționării procesului în fața instanței judecătorești, se hotărăște să fie cooperant diferă de aceea a persoanei definitiv condamnate și care, văzând cuantumul pedepsei pe care o are de executat, devine brusc cooperant."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că "diferența de tratament invocată de autorul excepției constituie o opțiune de politică penală a legiuitorului, care se înscrie în logica principiilor referitoare la individualizarea pedepsei." Se face referire la jurisprudența Curții Constituționale privitoare la principiul egalității în drepturi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 19 din Legea nr. 682/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, având următorul conținut: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care consacră egalitatea persoanelor în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudența sa, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității

art. 19 din Legea nr. 682/2002 , în raport de aceleași dispoziții constituționale și față de critici similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, Curtea a statuat că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de

art. 19 din Legea nr. 682/2002 , adică persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală, inculpaților într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, și anume acela de a fi comis o infracțiune gravă și care, până în momentul condamnării, denunță ori facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane. Or, inculpatul condamnat a avut posibilitatea să se încadreze în această categorie, dar, prin tăcerea sa, a ales să nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator diferențiat în funcție de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescența unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri și traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecției martorilor și nu este de natură să aducă atingere principului egalității în drepturi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, cele statuate anterior de Curte își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, excepție invocată de Vasile Găină în Dosarul nr. 15.979/3/2007 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008.