Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1157/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

prezumat în vigoare

Data actului
6 noiembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 840 din 15 decembrie 2008
Citat de
4 acte
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 8.979 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție invocată de Vasile Ioan Griga și Adela Liana Griga în Dosarul nr. 16.428/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că aceasta privește, în realitate, modalitatea de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 16.428/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție invocată de Vasile Ioan Griga și Adela Liana Griga.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate sunt neconstituționale "în măsura în care acestea condiționează intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al dobânditorilor acestui drept pe calea hotărârilor judecătorești de îndeplinirea obligațiilor altor persoane". Astfel, se arată că, urmare a acestei dispoziții legale, se creează situația ca persoanelor (cumpărători) care au dobândit dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să le fie respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate în cazul în care vânzătorii (pârâți în litigiul urmare căruia a fost pronunțată hotărârea) au și o altă cetățenie și domiciliul în străinătate, nefiind înscriși pe rolul fiscal în România. Dobânditorilor dreptului de proprietate le este imposibil să îndeplinească obligația foștilor proprietari, de plată a impozitului pe transferul dreptului de proprietate și, oricum, "o atare sarcină nu ar putea fi impusă prin lege dobânditorilor pentru a le fi recunoscut dreptul la intabularea dreptului lor la proprietate". Se mai arată că, deoarece, potrivit

art. 20 din Legea nr. 7/1996 , dreptul de proprietate al foștilor proprietari tabulari se stinge numai prin înscrierea radierii lor la cartea funciară, radiere care se face odată cu intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor, conform alin. (3) al aceluiași articol, noii proprietari pot dispune nestingheriți de dreptul lor de proprietate numai în condițiile în care el este intabulat în cartea funciară. Ca urmare, se încalcă dreptul de proprietate și dispozițiile constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, care impun ca niciun drept al unei persoane să nu fie restrâns prin lege ca urmare a neîndeplinirii de către o altă persoană a obligațiilor sale legale. În sfârșit, se arată că

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal aduce atingere prerogativei dispoziției, ca atribut al dreptului de proprietate asupra bunurilor, ceea ce încalcă și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât "impozitul aferent imobilelor poate fi achitat doar de către vânzători, Administrația Finanțelor Publice nedând posibilitatea cumpărătorilor să achite datoria acestora. În situația în care vânzătorii nu pot să facă această operațiune, locuind în străinătate, de exemplu, cumpărătorii, proprietari ai imobilului, nu își pot valorifica dreptul de proprietate dobândit".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, întrucât nu încalcă dispozițiile invocate din Legea fundamentală. În plus, arată că ceea ce se invocă în cauză sunt aspecte ce țin de aplicarea legii, care nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției, Curtea constată că, deși a fost sesizată, prin încheierea instanței de judecată, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. (6) al

art. 77^1 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, în integralitatea acestuia, autorii excepției critică numai teza finală a acestui text de lege.

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere pâna la plata impozitului."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă, totodată, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere principiului egalității în drepturi, întrucât acesta se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, contrar susținerilor autorilor excepției,

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003

dă expresie dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Prin urmare, nu se poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți.

Prevederile art. 15 din Constituție, invocate, de asemenea, de autorii excepției, nu sunt incidente în cauză.

În realitate, ceea ce se supune atenției Curții, în cauza de față, este o problemă de interpretare și aplicare a legii în situația particulară relevată de autorii excepției, aspect care nu intră însă sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție invocată de Vasile Ioan Griga și Adela Liana Griga în Dosarul nr. 16.428/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.