Decizia nr. 1167/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și

art. 26^2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romferchim" - S.A. din București în Dosarul nr. 38.433/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 38.433/3/2007, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și

art. 26^2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romferchim" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate constituie temeiul juridic al acțiunii introduse în anul 2002 împotriva sa de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acțiune care are ca obiect plata penalităților pentru neefectuarea investițiilor aferente anilor 1996-2000, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între părți în anul 1996. Astfel, autorul excepției consideră inadmisibil ca, "după trecerea a 2 ani de zile de la ultimul termen prevăzut pentru efectuarea investițiilor și după 6 ani de la încheierea contractului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să vină să susțină că sunt aplicabile dispozițiile unui act normativ adoptat în anul 2002", respectiv

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , iar nu prevederile

Decretului nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă, care erau în vigoare în momentul introducerii acțiunii la instanța judecătorească. Prin aplicarea dispozițiilor criticate sunt modificate situații juridice definitiv stabilite și acte definitiv terminate, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu au efecte retroactive, întrucât reglementează domeniul propriu de aplicare a legii noi, respectiv efectele viitoare produse de o stare de drept născută anterior intrării în vigoare a ordonanței de guvern.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) și

art. 26^2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

nu contravin principiului neretroactivității legii, ele urmând a fi aplicate începând cu data intrării lor în vigoare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) și

art. 26^2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 3 alin. (1) lit. c): "În sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: [...]

c) perioada de derulare a contractului - perioada până la îndeplinirea oricăreia și a tuturor obligațiilor părților contractante, conform clauzelor contractuale și prevederilor prezentei ordonanțe; intră sub incidența acestei definiții inclusiv acele contracte care până la apariția prezentei ordonanțe confereau Autorității anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpărătorilor aducerea la îndeplinire a obligațiilor acestora asumate prin contract;";

- Art. 26^2: "În situațiile prevăzute la art. 26 alin. (2) prescripția pentru dreptul Autorității de a aplica sancțiunile sau de a executa garanțiile începe să curgă de la data împlinirii ultimei scadențe anterioare intrării în vigoare a prezentei ordonanțe."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii.

Analizând textele de lege supuse controlului de constituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

stabilesc semnificația perioadei de derulare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, societățile și companiile naționale ca fiind perioada până la îndeplinirea oricăreia și a tuturor obligațiilor părților contractante, conform clauzelor contractuale și prevederilor prezentei ordonanțe. De asemenea, sunt considerate ca fiind contracte aflate în perioada de derulare și contractele încheiate înainte de apariția prezentei ordonanțe, care conferă Autorității anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpărătorilor ducerea la îndeplinire a obligațiilor acestora asumate prin contract. Relativ la aceste din urmă contracte, dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

prevăd că, în cazul în care se constată valoric nerealizarea sau realizarea parțială a angajamentului investițional, cumpărătorul datorează penalități contractuale calculate la valoarea nerealizată, fără luarea în considerare a nerealizărilor pe obiective. Potrivit art. 26^2 din ordonanță, data de la care cumpărătorul datorează aceste penalități și de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru dreptul Autorității de a aplica sancțiunile sau de a executa garanțiile este data împlinirii ultimei scadențe anterioare intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 .

Deși autorul excepției nu își circumscrie de plano critica de neconstituționalitate, care vizează ambele texte de lege, din argumentarea excepției se constată că, în realitate, acesta consideră ca fiind neconstituționale doar dispozițiile art. 26^2 din ordonanță. Sub acest aspect, autorul apreciază că prin instituirea obligației de plată a penalităților în sarcina cumpărătorului, în cazul contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002 , s-ar conferi acestor contracte efecte juridice pe care nu le aveau la momentul semnării lor.

Din această perspectivă se susține că textul de lege dedus controlului de constituționalitate modifică în mod esențial regimul juridic aplicabil anterior tuturor contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, societățile și companiile naționale, încheiate sub imperiul legii vechi, în virtutea principiului "tempus regit actum", ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la neretroactivitatea legii.

Analizând excepția de neconstituționalitate așa cum aceasta a fost ridicată de autorul său, Curtea reține că retroactivitatea textului de lege și deci neconstituționalitatea

art. 26^2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

sunt, în mod necesar, subsecvente admiterii caracterului novator al reglementării pe care textul o consacră. Altfel spus, numai în măsura în care anterior intrării în vigoare a textului de lege dedus controlului de constituționalitate soluția consacrată de acesta nu era de conceput, critica de neconstituționalitate ar putea fi considerată ca fiind întemeiată.

Or, sub acest aspect Curtea constată că dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

fac vorbire, expresis verbis, despre "penalitățile contractuale" calculate la valoarea nerealizată a angajamentului investițional. Așa fiind, legiuitorul nu reglementează o soluție legislativă inovatoare, ci consacră, pe cale legală, ceea ce contractul încheiat între părți deja prevedea, și anume clauza privind penalitățile datorate pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, respectiv pentru nerealizarea sau realizarea parțială a angajamentului investițional de către cumpărător.

Nici prevederea in terminis prin lege a datei de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului Autorității de a aplica sancțiunile sau de a executa garanțiile, respectiv data împlinirii ultimei scadențe anterioare intrării în vigoare a ordonanței, nu poate fi calificată ca fiind un element novator, de natură a modifica regimul juridic aplicabil în speță. Astfel, potrivit dreptului comun în materia prescripției -

Decretul nr. 167/1958 , regula este că prescripția extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, regulă cunoscută încă din dreptul român și exprimată prin adagiul "actione non natae, non praescribitur". Or, facultatea titularului unui drept subiectiv de a se adresa justiției pentru a obține recunoașterea și valorificarea acelui drept printr-o hotărâre care să-i asigure executarea silită a obligației corelative de către debitor nu se poate naște decât din momentul în care obligația devine exigibilă, adică este scadentă. Prin urmare, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea autorului excepției, în sensul că soluția impusă de textul

art. 26^2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

nu era posibilă anterior intrării sale în vigoare, întrucât textul în cauză ar fi avut un caracter novator și, prin aceasta, retroactiv.

De altfel, chiar dispozițiile art. 2 din ordonanță stabilesc că "Prezenta ordonanță se aplică contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, care au fost încheiate de Fondul Proprietății de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și

art. 26^2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romferchim" - S.A. din București în Dosarul nr. nr. 38.433/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008.