Decizia nr. 1283/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, excepție ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal, răspunde autorul excepției personal și asistat de către avocatul Cătălin Georgescu, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că autorul excepției a comunicat o adresă prin care solicită Curții Constituționale să ia în considerare, la soluționarea excepției de neconstituționalitate, atât prevederile

Legii nr. 214/2008

pentru completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, care intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, cât și dispozițiile Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepției invocă, în completarea notelor scrise depuse la dosar în susținerea criticilor de neconstituționalitate, principiul aplicării directe a dreptului comunitar, principiul egalității de tratament, al siguranței juridice și protecției legitime și principiul proporționalității, acest din urmă principiu fiind calificat de către acesta ca fiind principiu al dreptului comunitar și constituțional, deopotrivă. Subliniază faptul că textul de lege criticat este contrar principiului proporționalității, consacrat constituțional în art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, și solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra acestui aspect, arătând că, prin aceasta, Curtea nu se transformă în legislator pozitiv. Totodată, susține aplicarea cu prioritate a prevederilor din dreptul comunitar în materie, în temeiul principiului aplicării directe a acestuia, considerând că acest principiu este opozabil deopotrivă atât judecătorului de drept comun, cât și judecătorului constituțional, având în vedere dispozițiile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, invocă încălcarea dispozițiilor Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, care, în art. 1, prevede domeniul de reglementare, respectiv măsurile, procedurile și mijloacele de reparație necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, iar în art. 3 stabilește obligația statelor membre de a reglementa măsuri, proceduri și mijloace de reparație corecte și echitabile, care să nu fie complicate în mod inutil sau costisitoare, ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri nejustificate, pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. În același mod, invocă și prevederile

Legii nr. 214/2008

pentru completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2005

privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, care intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, și arată că acest act normativ reglementează în mod echitabil și adecvat măsuri de respectare a drepturilor de proprietate intelectuală. Susține că, de vreme ce actul normativ menționat intră în vigoare la o dată ulterioară pronunțării deciziei Curții în prezenta speță, subzistă contrarietatea textului de lege criticat în raport cu principiul proporționalității. Totodată, invocă practica instanțelor judecătorești, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia acțiunea privind drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 64/1991 , trebuie introdusă în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, în caz contrar operând prescripția dreptului material la acțiune. Din această perspectivă, arată că critica de neconstituționalitate privește atât o problemă de aplicare a legii, cât și o problemă de inechitate și neconstituționalitate a acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate trebuie analizate raportat la dispozițiile Constituției, iar nu raportat la dispozițiile unei legi care urmează să între în vigoare. Totodată, precizează că principiile invocate de către autor, respectiv principiul aplicării directe a normelor comunitare, se adresează instanțelor judecătorești, iar nu instanței de contencios constituțional. Cu privire la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 16, 20, 44 și 53 din Legea fundamentală, consideră că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 40.024/3/2006, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție. Excepția a fost ridicată de Dan Grigore într-o cauză civilă având ca obiect un brevet de invenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor constituționale invocate, întrucât acesta "nu instituie proceduri și garanții adecvate care să recunoască, să garanteze și să protejeze dreptul de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile inventatorilor, născute în temeiul

Legii nr. 62/1974 ". Susține că se creează o discriminare față de inventatorii ale căror drepturi rezultă din invențiile brevetate potrivit

Legii nr. 64/1991

și "care se bucură de recunoașterea drepturilor lor pe toată durata de protecție acordată prin brevet".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere arată că, potrivit reglementării criticate, este recunoscută creanța pe care o are inventatorul nerecompensat sau parțial recompensat. Ca atare, posibilitatea negocierii acestei creanțe, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislației anterioare, nu are caracter discriminatoriu. Totodată, apreciază că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege ca atare, ci interpretarea și aplicarea dată acestuia, chestiune care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței instanței de contencios constituțional.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991

sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate.

Totodată, apreciază că motivele invocate privesc, în esență, modul de interpretare și de aplicare a legii de către instanțele de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007, având următorul conținut: "Drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator și unitatea care a aplicat invenția. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. În cazul neînțelegerii între părți, drepturile bănești se vor stabili potrivit prevederilor art. 63."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 relative la accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat se referă la drepturile patrimoniale ale inventatorilor, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoarea a

Legii nr. 64/1991 , pentru invențiile brevetate sub vechea reglementare, aplicate de către titular, și care urmează a se stabili prin negociere între inventator și unitatea care a aplicat invenția.

Analizând motivele de neconstituționalitate potrivit cărora textul de lege criticat "nu instituie proceduri și garanții adecvate care să recunoască, să garanteze și să protejeze dreptul de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile inventatorilor, născute în temeiul

Legii nr. 62/1974 ", Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, Curtea observă că textul de lege criticat are drept scop tocmai recompensarea integrală a inventatorilor pentru invențiile create și realizate în condițiile legislației anterioare, preluate prin efectul cesiunii legale de către unitățile economice la care își desfășurau activitatea și care au fost parțial recompensate sau chiar nerecompensate până la data intrării în vigoarea a

Legii nr. 64/1991 . Se prevede, astfel, că "drepturile bănești cuvenite inventatorilor" urmează a se stabili între inventator și unitatea care a aplicat invenția - titulara brevetului - prin negociere, care va începe de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet, respectiv

Legea nr. 62/1974 . Potrivit acestui din urmă act normativ, "autorii invențiilor" aplicate în economia națională erau recompensați material "în funcție de avantajele economice și sociale postcalculate", recompensa bănească anuală putându-se stabili "până la nivelul de trei ori retribuția tarifară lunară a funcției de cercetător științific principal din ramura respectivă", iar plata ei se făcea numai pe perioada în care invenția se aplică efectiv. O prevedere similară se regăsește și în

art. 36 din Legea nr. 64/1991 , potrivit căreia "drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției" pentru perioada de exploatare a acesteia.

Având în vedere toate acestea, Curtea reține că prevederile criticate dau expresie tocmai principiului constituțional al garantării dreptului de proprietate, prin ocrotirea drepturilor patrimoniale ale inventatorilor, "autori ai invențiilor" brevetate și aplicate sub imperiul

Legii nr. 62/1974 .

Referitor la susținerea autorului excepției, în sensul că prevederile criticate sunt contrare regulii proporționalității, consacrată de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție, Curtea observă că verificarea proporționalității aparține competenței sale de control atâta timp cât restrângerea are ca obiect exercițiul unor drepturi sau libertăți cetățenești, restrângere neconstatată în prezenta cauză. Principiul proporționalității, potrivit dispozițiilor constituționale menționate, are următorul conținut: "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății". Or, textul de lege criticat nu dispune restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale ale cetățeanului, ci recompensarea integrală a inventatorilor pentru invențiile create și realizate în condițiile legislației anterioare, preluate prin efectul cesiunii legale de către unitățile economice la care își desfășurau activitatea și care au fost parțial recompensate sau chiar nerecompensate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 64/1991 .

Totodată, Curtea constată că această soluție a legiuitorului nu contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, dat fiind că reglementarea criticată se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de norma legală, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudența sa, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Textul de lege criticat nu face decât să recunoască creanța inventatorului nerecompensat sau parțial recompensat, creanță născută sub imperiul reglementării anterioare, iar cerința reevaluării creanței prin negociere este cu totul justificată pentru a respecta principiul egalității între inventatori, altminteri s-ar crea o diferență nejustificată între aceștia, cu caracter discriminatoriu față de inventatorii nerecompensați, contrar principiului egalității cetățenilor în fața legii, instituit de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Cât privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că nici acestea nu pot fi primite. Textul de lege criticat, în teza finală, prevede expres faptul că, în cazul neînțelegerii între părți în cadrul negocierilor, drepturile bănești se vor stabili potrivit prevederilor

art. 63 din Legea nr. 64/1991 , respectiv de către instanțele judecătorești competente, în cadrul procesului părțile beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil.

În fine, Curtea constată că invocarea unor dispoziții dintr-un act normativ care nu a intrat, încă, în vigoare nu poate fi primită, deoarece controlul constituționalității prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituționale sau cuprinse în convenții și tratate la care România este parte, și nu la alte dispoziții sau acte normative din legislația internă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, excepție ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.