Decizia nr. 1222/2008

Prin cererea cu nr. 2.186 din 25 septembrie 2008, Președintele României a solicitat Curții Constituționale să se pronunțe asupra existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României, pe de o parte, și puterea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte.

Cererea se întemeiază pe prevederile art. 146 lit. e) din Constituție și ale

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 10.411 din 25 septembrie 2008 și formează obiectul Dosarului nr. 1.912E/2008.

În motivarea cererii se susțin, în esență, următoarele:

1. În fapt: prin Ordinul ministrului apărării nr. MP 554 din 19 mai 2005, domnul colonel Leordean Alexandru a fost trecut în rezervă, la limită de vârstă, în temeiul

Legii nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2001 . Ordinul menționat a fost contestat de domnul Leordean Alexandru la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, întrucât nu s-au respectat prevederile

art. 66 din Legea nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare, astfel cum au fost modificate prin pct. 10 al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2001 . Prin acțiune se susține că, potrivit textului modificat, coloneilor în activitate cu o vechime în grad de minimum 5 ani, care au împlinit limita de vârstă în grad și sunt încadrați de cel puțin 3 ani în funcții prevăzute în statele de organizare cu grad de general, apreciați în această perioadă cu calificativul "foarte bun" sau "excepțional", li se va acorda, la trecerea în rezervă, gradul de general și vor fi trecuți în rezervă cu noul grad. Cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva Ministerului Apărării Naționale și Administrației Prezidențiale. Cu prilejul judecării procesului, aceasta din urmă a ridicat excepția de neconstituționalitate a

art. 66 din Legea nr. 80/1995 , modificat. Prin

Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006, Curtea Constituțională a constatat că prevederile de lege criticate contravin art. 94 lit. b) din Constituție. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fără a reține "impactul deciziei Curții Constituționale, deși această decizie privește direct și decisiv legea aplicabilă în cauză", a respins acțiunea formulată de domul Leordean Alexandru cu motivarea că instanța de judecată "analizează doar legalitatea ordinului contestat". Sentința Curții de Apel a fost recurată de domnul Leordean Alexandru, iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul și, rejudecând cauza, a admis acțiunea reclamantului. În motivarea soluției, Înalta Curte de Casație și Justiție "a considerat recursul fondat, deoarece prevederile

Legii nr. 80/1995 , înainte de declararea lor ca neconstituționale de către Curtea Constituțională, prevedeau posibilitatea acordării gradului de general tuturor coloneilor cu o vechime în grad de minimum 5 ani și cu calificativul "foarte bun". Așadar, se consideră că, "practic, Înalta Curte de Casație și Justiție nesocotește o decizie a Curții Constituționale, aplicând legea de la momentul formulării acțiunii în instanță (2005) și nu de la momentul judecării cauzei (2007). În mod surprinzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nici măcar nu amintește de Decizia Curții Constituționale. Ba mai mult, aplică în speță un text de lege inexistent, deoarece prin

Legea nr. 81 din 30 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, textul

art. 66 din Legea nr. 80/1995

a fost schimbat ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 384/2006 ". Se mai arată că în vederea executării sentinței, "prin Adresa cu nr. 1.560 din 20 noiembrie 2007, venită prin intermediul Biroului de executori judecătorești «Popescu Sofica și Popescu Florin», domnul Leordean Alexandru s-a adresat Președintelui României, în speță, Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Țării din cadrul Administrației Prezidențiale, solicitând «acordarea gradului de general de brigadă și trecerea în rezervă cu noul grad»."

Se precizează că la data formulării acțiunii de către domnul Leordean Alexandru

art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

avea următorul cuprins: "Coloneilor și comandorilor în activitate, care au o vechime în grad de minimum 5 ani și au fost încadrați în această perioadă cel puțin 3 ani în funcții prevăzute în statele de organizare cu grad de general sau similare și care au fost apreciați în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bun», la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se va acorda gradul de general de brigadă, respectiv de general de flotilă aeriană sau contraamiral de flotilă, și vor fi trecuți în rezervă sau direct în retragere cu noul grad.

Prevederile alin. 3 nu se aplică celor trecuți în rezervă sau direct în retragere prin aplicarea art. 85 lit. e^1)-l), art. 87 și art. 88."

Pct. 10 al

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 80/1995

prevede: "După alineatul 2 al articolului 66 se introduc alineatele 3 și 4 cu următorul cuprins: «Coloneilor și comandorilor în activitate din Ministerul Apărării Naționale, care au o vechime în grad de minimum 5 ani și au fost încadrați în această perioadă cel puțin 3 ani în funcții prevăzute în statele de organizare cu grad de general, similare și au fost apreciați în ultimii 3 ani cu calificativul "foarte bun", la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se va acorda gradul de general de brigadă, respectiv general de flotilă aeriană sau contraamiral și vor fi trecuți în rezervă sau direct în retragere cu noul grad.

Prevederile alin. 3 nu se aplică celor trecuți în rezervă sau direct în retragere prin aplicarea art. 85 lit. e^1)-l), art. 87 și art. 88.»

Ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 384/2006 , prin care s-a constatat neconstituționalitatea

art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 , Parlamentul a adoptat

Legea nr. 81/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, articolul menționat având următoarea redactare: "Coloneilor și comandorilor în activitate, care au o vechime în grad de minimum 5 ani și au fost încadrați în această perioadă de cel puțin 3 ani în funcții prevăzute în statele de organizare cu grad de general sau similare și care au fost apreciați în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bun», la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se poate acorda gradul de general de brigadă cu o stea, respectiv de general de flotilă aeriană cu o stea sau contraamiral de flotilă cu o stea, și vor fi trecuți în rezervă sau direct în retragere cu noul grad."

2. În drept: se solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României, pe de o parte, și puterea judecătorească, reprezentată în cauza de față prin Înalta Curte de Casație și Justiție, conflict ivit ca urmare a nesocotirii de către instanța supremă a

Deciziei Curții Constituționale nr. 384 din 4 mai 2006 . "Nesocotirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei Curții Constituționale pune Președintele României în imposibilitatea de a respecta în același timp și hotărârea instanței judecătorești și decizia Curții Constituționale."

Se mai arată că solicitarea îndeplinește condițiile constituționale și legale pentru a se constata existența unui asemenea conflict. De asemenea, se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu,

Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005 , precum și doctrina de drept constituțional referitoare la nesocotirea deciziilor Curții.

În conformitate cu dispozițiile

art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , cererea a fost comunicată părților aflate în conflict, solicitându-le să își exprime, în scris, punctul de vedere asupra conținutului conflictului și a eventualelor căi de soluționare a acestuia.

Președintele României nu a comunicat punctul său de vedere, socotind că toată documentația anexată la cerere, ca și argumentația acesteia, sunt îndestulătoare.

Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a comunicat, cu Adresa nr. 159 din 6 octombrie 2008, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 10.755 din 6 octombrie 2008, punctul său de vedere, potrivit căruia în prezenta cauză "nu se poate vorbi despre existența unui conflict de competențe și cu atât mai puțin de existența unui blocaj instituțional". În acest sens, arată că, "de principiu", hotărârea judecătorească nu poate constitui prin ea însăși izvor al unui conflict juridic de natură constituțională, întrucât o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă "are putere de lege, în virtutea principiului res iudicata pro veritate habetur, și este executată în numele Președintelui României, ea neputând fi reformată sau retractată decât în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege, în speță

Legea nr. 554/2004

și Codul de procedură civilă". Sub acest aspect, legislația civilă internă este în deplin acord cu principiile din Recomandarea nr. 94 (12) a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind independența, eficiența și rolul judecătorilor. Dacă s-ar accepta existența unui conflict juridic de natură constituțională determinat de o hotărâre judecătorească, "efectele unei atare constatări ar trebui să se finalizeze prin reformarea hotărârii de către o autoritate din sfera sistemului organizării judecătorești, lucru inacceptabil într-un stat de drept". Or, "este unanim acceptat și recunoscut faptul că nicio autoritate publică nu are competența de a desființa, modifica sau lipsi de efecte juridice o hotărâre judecătorească". Altfel, s-ar crea "un precedent prin care, în urma denaturării rațiunilor și rolului instituției juridice a conflictului juridic de natură constituțională, s-ar instituționaliza, pe cale jurisprudențială, o procedură constituțională de lipsire de efecte juridice a hotărârilor judecătorești".

Se mai arată că, de altfel, cauza în care au fost pronunțate hotărârile Curții de Apel București și Înaltei Curți de Casație și Justiție, nici Administrația Prezidențială, care este parte în proces, și nici Președintele României, care nu a avut această calitate, "nu au fost obligate în niciun fel." În această cauză părți au fost reclamantul Leordean Alexandru și pârâții Ministerul Apărării Naționale și Administrația Prezidențială, iar obiectul acțiunii în contencios administrativ a fost contestarea legalității ordinului emis de ministrul apărării naționale, în sensul anulării lui, precum și recunoașterea dreptului reclamantului conform dispozițiilor

art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 , în redactarea anterioară declarării lor ca fiind neconstituționale. Atât Curtea de Apel București, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au pronunțat asupra legalității ordinului emis de ministrul apărării naționale în raport cu dispozițiile în vigoare la data emiterii lui, "iar nicidecum asupra obligației Președintelui României de a emite decretul prin care să acorde reclamantului gradul de general". În continuare, se arată că, într-adevăr, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 384 din 4 mai 2006 , prevederile

art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995

au fost declarate neconstituționale, iar Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, deși a făcut referire la aceasta în Sentința civilă nr. 3.602 din 13 decembrie 2006, a respins acțiunea reclamantului. Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul împotriva acestei sentințe, a modificat-o, a rejudecat cauza și, "prin raportare la dispozițiile

art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995

în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat (declarate ulterior neconstituționale) și, fără a face referire la decizia Curții Constituționale, a admis acțiunea reclamantului Leordean Alexandru". Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2.289 din 2 mai 2007 "este invocată ca izvor al conflictului juridic de natură constituțională", "întrucât l-a pus pe Președintele României în imposibilitatea de a respecta în același timp și hotărârea instanței judecătorești (Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007 a Înaltei Curți) și decizia Curții Constituționale ( Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 ).

În concluzie, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că nu există un conflict juridic de natură constituțională, întrucât Președintele României nu a fost parte în proces, obiectul acțiunii a fost contestarea legalității ordinului emis de ministrul apărării, precum și că dispozitivul Hotărârii nr. 2.289/2007 stabilește explicit obligațiile pârâtului Ministerul Apărării Naționale, iar nu "obligarea Președintelui României să emită decretul pentru avansarea reclamantului Leordean Alexandru în gradul de general". Așadar, "rezultă fără putință de tăgadă că a fost respectată întru totul

Decizia Curții Constituționale nr. 384 din 4 mai 2006

și nu s-a dispus nicio obligație în sarcina Șefului Statului, de natură a aduce atingere competențelor sale constituționale". În situația în care ar exista o eroare de judecată, constând în interpretarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta poate constitui motiv de promovare a uneia dintre căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă. "Orice altă modalitate juridică sau ajuridică" de retractare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de către o altă autoritate publică decât autoritatea judecătorească ar constitui o încălcare a principiului separației puterilor în stat. În plus, în cauză, cei chemați să pună în executare decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție "au deschisă calea procedurală a lămuririi dispozitivului, prevăzută de art. 281^1 din Codul de procedură civilă".

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Președintele României, pe de o parte, și puterea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, susținerile reprezentantului Președintelui României, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit art. 146 lit. e) din Constituție, precum și

art. 1, 10, 34 și 35 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Președintele României, pe de o parte, și puterea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte.

În esență, prin cererea formulată se solicită Curții Constituționale să constate existența unui conflict juridic de natură constituțională ivit ca urmare a nesocotirii de către instanța supremă a unei decizii a Curții Constituționale. Nesocotirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei Curții Constituționale pune Președintele României în imposibilitatea de a respecta în același timp și hotărârea instanței judecătorești și decizia Curții Constituționale.

Analizând cererea formulată și documentele depuse la dosar, Curtea constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, conflict generat de nesocotirea de către instanța supremă a

Deciziei Curții Constituționale nr. 384 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". În temeiul acestor prevederi constituționale, preluate de dispozițiile

art. 11 lit. C alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Decizia Curții nr. 384 din 4 mai referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006. Prin decizia menționată, Curtea Constituțională, admițând excepția, a constatat că dispozițiile

art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

sunt neconstituționale, întrucât prevăd "într-o formă imperativă avansarea în grad a coloneilor și comandorilor", astfel că "atribuția Președintelui României prevăzută de art. 94 lit. b) din Constituție apare în acest caz ca o intervenție formală pentru îndeplinirea unor prevederi legale". În consecință, potrivit procedurii constituționale și legale în cazurile de admitere a excepției de neconstituționalitate, prin

Legea nr. 81/2007

pentru modificarea

Legii nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, art. 66 alin. 3 din lege a fost modificat în sensul că, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, coloneilor și comandorilor în activitate li se poate acorda gradul de general de brigadă cu o stea. Așadar, prin noua redactare,

art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare este în concordanță cu cele statuate de Curtea Constituțională în decizia menționată, în sensul că acesta prevede posibilitatea, în condițiile legii, iar nu obligația acordării gradului.

Curtea constată, de asemenea, că în calitate de șef al statului și comandant al forțelor armate, Președintele României îndeplinește și atribuțiile prevăzute de art. 94 din Constituție, între care și cea de la lit. b) a acestui articol privind acordarea gradelor de mareșal, de general și de amiral. Or, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 , această atribuție "reprezintă un drept al Președintelui, iar nu o obligație, astfel că șeful statului are posibilitatea de a aprecia dacă acordă sau nu aceste grade, fără a fi condiționat de lege, așa cum este în cazul atribuției privind numirile în funcții publice".

Prin Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 34.763/2/2005, a fost admis recursul declarat de domnul Alexandru Leordean împotriva Sentinței civile nr. 3.602 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, "cu obligarea pârâtului să emită proiectul de decret către Președintele României, pentru avansarea reclamantului". În baza acestei decizii, care s-a întemeiat, în drept, pe prevederile

art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 , în redactarea a cărei neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 , domnul Alexandru Leordean s-a adresat Președintelui României prin intermediul Biroului de executori judecătorești "Popescu Sofica și Popescu Florin", solicitând "acordarea gradului de general de brigadă și trecerea în rezervă cu noul grad". Din documentele depuse la dosar, Curtea reține că părți în proces au fost reclamantul Leordean Alexandru și pârâții Ministerul Apărării Naționale și Administrația Prezidențială. Or, potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României, pentru exercitarea prerogativelor atribuite acestuia prin Constituție și alte legi se organizează Administrația Prezidențială, ca instituție publică cu personalitate juridică. În sensul legii, prin Administrația Prezidențială se înțelege serviciile publice aflate la dispoziția Președintelui României, cu atribuții stabilite prin regulamentul propriu, între care și reprezentarea acestuia, ca în speță, la instanțele judecătorești. Administrația Prezidențială nu îndeplinește însă și atribuțiile exclusive ale Președintelui, de exemplu, acordarea gradelor militare. Cu toate acestea, prin dispozitivul Deciziei nr. 2.289 din 2 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ, în care părți au fost Ministerul Apărării Naționale și Administrația Prezidențială, Președintele României este obligat să emită un decret pentru avansarea în grad a reclamantului.

Așa fiind, față de cele expuse, Curtea Constituțională constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României, pe de o parte, și puterea judecătorească, reprezentată în cauza de față prin Înalta Curte de Casație și Justiție, conflict ivit ca urmare a nesocotirii de către instanța supremă a

Deciziei Curții Constituționale nr. 384 din 4 mai 2006

și a dispozițiilor legale în vigoare, având drept consecință imposibilitatea respectării de către Președintele României, în același timp, a Deciziei nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 34.763/2/2005, și a Deciziei Curții Constituționale.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 146 lit. e) din Constituție, precum și prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale

art. 34, 35 și 36 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Curtea Constituțională constată că există un conflict juridic de natură constituțională între Președintele României, pe de o parte, și puterea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, în sensul art. 146 lit. e) din Constituție și al practicii instanței de contencios constituțional în materie, produs în condițiile neluării în considerare de către Înalta Curte de Casație și Justiție a

Deciziei Curții Constituționale nr. 384 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006, precum și a dispozițiilor legale în vigoare.

2. Curtea Constituțională constată că Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 34.763/2/2005 nu este opozabilă Președintelui României, care nu a fost parte în proces.

3. Curtea Constituțională constată că, potrivit art. 94 lit. b) din Constituție, acordarea gradului de general reprezintă o atribuție exclusivă a Președintelui României.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin-Zoltan, Tudorel Toader și Augustin Zegrean, judecători.