HG nr. 1618/2008

Articol unic

Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

A. Titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată"

1. La punctul 4, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(3) Până la data de 1 ianuarie 2012, grupul fiscal se poate constitui numai de către persoane impozabile care sunt considerate mari contribuabili."

2. Punctul 19 se modifică și va avea următorul cuprins:

"19. (1) În sensul art. 137 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț nu se cuprind în baza de impozitare a taxei dacă sunt acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării și nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrări. În acest scop în factura emisă se va consemna contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, fără taxă, iar pe un rând separat se va înscrie suma cu care este redusă baza impozabilă, care se scade. Taxa pe valoarea adăugată se aplică asupra diferenței rezultate.

(2) În cazul reducerilor de preț acordate consumatorului final pe bază de cupoane valorice de către producătorii/distribuitorii de bunuri în cadrul unor campanii promoționale, se consideră că aceste reduceri sunt acordate și în beneficiul comercianților care au acceptat aceste cupoane valorice de la consumatorii finali, chiar dacă în circuitul acestor bunuri de la producători/distribuitori la comercianți s-au interpus unul sau mai mulți intermediari cumpărători-revânzători. Cupoanele valorice trebuie să conțină minimum următoarele elemente:

a) numele producătorului/distribuitorului care acordă reducerea de preț în scopuri promoționale;

b) produsul pentru care se face promoția;

c) valoarea reducerii acordate, în sumă globală, care conține și taxa pe valoarea adăugată aferentă reducerii, fără a fi menționată distinct în cupon;

d) termenul de valabilitate a cuponului;

e) mențiunea potrivit căreia cupoanele pot fi utilizate numai în magazinele agreate în desfășurarea promoției în cauză;

f) instrucțiunile privind utilizarea acestor cupoane;

g) denumirea societății specializate în administrarea cupoanelor valorice, dacă este cazul.

(3) În sensul art. 137 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, sumele achitate de furnizor/prestator în numele și în contul clientului reprezintă sumele achitate de o persoană, furnizorul/prestatorul, pentru facturi emise pe numele clientului. Emiterea facturii de decontare este opțională, în funcție de cele convenite de părți în vederea recuperării sumelor achitate. În situația în care părțile convin să își deconteze sumele achitate pe baza facturii de decontare, taxa nu va fi menționată distinct, fiind inclusă în totalul sumei de recuperat. Factura de decontare se transmite clientului însoțită de factura achitată în numele clientului și emisă pe numele acestuia din urmă. Furnizorul/prestatorul nu exercită dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului și nu colectează taxa pe baza facturii de decontare. De asemenea, furnizorul/prestatorul nu înregistrează aceste sume în conturile de cheltuieli, respectiv de venituri. Clientul își va deduce în condițiile legii taxa pe baza facturii care a fost emisă pe numele său, factura de decontare fiind doar un document care se anexează la factura achitată.

Exemplul nr. 1: Persoana A emite o factură de servicii de transport către persoana B, dar factura lui A este plătită de C în numele lui B.

(4) În cazul în care persoana impozabilă primește o factură pe numele său pentru livrări de bunuri/prestări de servicii realizate în beneficiul altei persoane și emite o factură în nume propriu către această altă persoană, acestea nu sunt considerate plăți în numele clientului și se aplică structura de comisionar prevăzută la pct. 6 alin. (3) sau, după caz, la pct. 7 alin. (1), chiar dacă nu există un contract de comision între părți. Totuși, structura de comisionar nu se aplică în situația în care se aplică prevederile pct. 18 alin. (8). Persoana care aplică structura de comisionar nu este obligată să aibă înscrisă în obiectul de activitate realizarea livrărilor/prestărilor pe care le refacturează. Se consideră că numai din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoana care aplică structura de comisionar realizează o livrare/prestare de aceeași natură ca și cea realizată de persoana care a realizat efectiv livrarea sau prestarea.

Exemplul nr. 2: Un furnizor A din România realizează o livrare intracomunitară de bunuri către beneficiarul B din Ungaria. Condiția de livrare este ex-works, prin urmare transportul este în sarcina cumpărătorului, a lui B. Totuși, B îl mandatează pe A să angajeze o firmă de transport, urmând să îi achite costul transportului. Transportatorul C facturează serviciul de transport lui A, iar A, aplicând structura de comisionar, va refactura serviciul lui B. Se consideră că A a primit și a prestat el însuși serviciul de transport.

(5) În sensul art. 137 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, sumele încasate în numele și în contul altei persoane, care nu se cuprind în baza de impozitare, cuprind operațiuni precum:

a) cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți încasate în contul unei instituții publice, dacă pentru acestea instituția publică nu este persoană impozabilă în sensul art. 127 din Codul fiscal. În această categorie se cuprind, printre altele, și taxa pentru serviciile de reclamă și publicitate prevăzută la art. 270 din Codul fiscal, taxa hotelieră prevăzută la art. 278 din Codul fiscal, contribuția la Fondul cinematografic prevăzută la

art. 13 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 328/2006 , cu modificările și completările ulterioare, taxa asupra activităților dăunătoare sănătății prevăzută la

art. 363 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare;

b) sume încasate în contul altei persoane, dacă factura este emisă de această altă persoană către un terț. Pentru decontarea sumelor încasate de la terț cu persoana care a emis factura, conform înțelegerii dintre părți, pot fi întocmite facturi de decontare conform alin. (3).

(6) În cazul sumelor încasate de persoana impozabilă în contul altei persoane, se aplică structura de comisionar prevăzută la pct. 6 alin. (3) sau, după caz, la pct. 7 alin. (1), chiar dacă nu există un contract de comision între părți. De exemplu, o companie B încasează contravaloarea taxei radio TV de la clienți, pe care o virează apoi companiilor de radio și televiziune. Această taxă este menționată pe factura emisă de compania B, alături de propriile sale livrări/prestări efectuate. Întrucât taxa radio TV reprezintă o operațiune scutită de TVA conform art. 141 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal, fiind efectuată de posturile publice de radio și televiziune, compania B va păstra același regim la facturarea acestei taxe către clienți. Conform structurii de comisionar, posturile de radio și televiziune vor factura către compania B serviciile pentru care aceasta a încasat sumele în contul lor.

(7) În sensul art. 137 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienți prin schimb, fără facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei, chiar dacă beneficiarii nu dețin cantitățile de ambalaje necesare efectuării schimbului și achită o garanție bănească în schimbul ambalajelor primite. Pentru vânzările efectuate prin unități care au obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, suma garanției bănești încasate pentru ambalaje se evidențiază distinct pe bonurile fiscale, fără taxă. Restituirea garanțiilor bănești nu se reflectă în documente fiscale.

(8) Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanții bănești au obligația să comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantitățile de ambalaje scoase din evidență ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeași natură. În termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, furnizorii de ambalaje sunt obligați să factureze cu taxă cantitățile de ambalaje respective. Dacă garanțiile sunt primite de la persoane fizice de către proprietarul ambalajelor, pe baza evidenței vechimii garanțiilor primite și nerestituite se va colecta taxa pentru ambalajele pentru care s-au încasat garanții mai vechi de un an calendaristic."

3. Punctul 23 se modifică și va avea următorul cuprins:

"Codul fiscal:

Cotele

Art. 140. - (1) Cota standard este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

(2) Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);

b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;

c) livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare;

d) livrarea de produse ortopedice;

e) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

(2^1) Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței. În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:

a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari;

b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;

c) livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafața utilă a locuinței este cea definită prin

Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Anexele gospodărești sunt cele definite prin

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă terenul pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol a locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depăși suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuințe. Orice persoană necăsătorită sau familie pot achiziționa o singură locuință cu cota redusă de 5%, respectiv:

1. în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%;

2. în cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%.

d) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familii, a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.

(3) Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 134^2 alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilității taxei.

(4) În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplică cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 134^2 alin. (2).

(5) Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun.

(6) Cota aplicabilă pentru achiziții intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun și care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

Norme metodologice:

23. (1) Taxa se determină prin aplicarea cotei standard sau a cotelor reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.

(2) Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard și 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse, atunci când prețul de vânzare include și taxa. De regulă, prețul include taxa în cazul livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii direct către populație pentru care nu este necesară emiterea unei facturi conform art. 155 alin. (7) din Codul fiscal, precum și în orice situație în care prin natura operațiunii sau conform prevederilor contractuale prețul include și taxa.

(3) Cota redusă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplică pentru livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau pe alte tipuri de suporturi. Cărțile și manualele școlare sunt tipăriturile care au cod ISBN, indiferent de suportul pe care sunt livrate. Ziarele și revistele sunt orice tipărituri care au cod ISSN, indiferent de suportul pe care sunt livrate. Nu se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea de cărți, ziare și reviste care sunt destinate în principal sau exclusiv publicității. Prin în principal se înțelege că mai mult de jumătate din conținutul cărții, ziarului sau revistei este destinat publicității.

(4) Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal se aplică pentru protezele medicale și accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în condițiile prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Proteza medicală este un dispozitiv medical care amplifică, restabilește sau înlocuiește zone din țesuturile moi ori dure, precum și funcții ale organismului uman; acest dispozitiv poate fi intern, extern sau atât intern, cât și extern. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevăzut în mod special de către producător pentru a fi utilizat împreună cu proteza medicală.

(5) Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal se aplică pentru produsele ortopedice. Sunt produse ortopedice protezele utilizate pentru amplificarea, restabilirea sau înlocuirea țesuturilor moi ori dure, precum și a unor funcții ale sistemului osteoarticular, ortezele utilizate pentru modificarea caracteristicilor structurale și funcționale ale sistemului neuromuscular și scheletic, precum și încălțămintea ortopedică realizată la recomandarea medicului de specialitate, mijloacele și dispozitivele de mers ortopedice, precum fotolii rulante și/sau alte vehicule similare pentru invalizi, părți și/sau accesorii de fotolii rulante ori de vehicule similare pentru invalizi.

(6) Cota redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal se aplică pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. În situația în care costul micului dejun este inclus în prețul de cazare, cota redusă se aplică asupra prețului de cazare, fără a se defalca separat micul dejun. Orice persoană care acționează în condițiile art. 129 alin. (6) din Codul fiscal sau care intermediază astfel de operațiuni în nume propriu, dar în contul altei persoane, potrivit art. 129 alin. (2) din Codul fiscal, aplică cota de 9% a taxei, cu excepția situațiilor în care este obligatorie aplicarea regimului special de taxă pentru agenții de turism, prevăzut la art. 152^1 din Codul fiscal.

(7) Cota redusă de taxă de 5% prevăzută la art. 140 alin. (2^1) din Codul fiscal se aplică numai pentru livrarea, astfel cum este definită la art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, a locuințelor ca parte a politicii sociale, respectiv pentru transferul dreptului de a dispune ca și un proprietar de bunurile prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. a)-d) din Codul fiscal. Pentru livrările prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. a), b) și d) din Codul fiscal, cota redusă de TVA de 5% se aplică inclusiv pentru terenul pe care este construită locuința, în condițiile în care terenul urmează regimul construcției conform pct. 37 alin. (1).

(8) În aplicarea art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, prin locuință se înțelege construcția alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.

(9) Pentru locuințele prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, vânzătorul poate aplica cota de TVA de 5% dacă cumpărătorul va prezenta o declarație pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 1 și 2 din Codul fiscal, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%. În vederea aplicării cotei reduse de TVA de 5% pentru locuințele prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, suprafața utilă a locuinței, exclusiv anexele gospodărești, și, după caz, a terenului pe care este construită trebuie să fie înscrise în documentația cadastrală anexată la actul de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile legii.

(10) Pentru clădirile prevăzute la art. 140 alin. (2^1) lit. a), b) și d) din Codul fiscal, vânzătorul poate aplica cota de TVA de 5% dacă cumpărătorul va prezenta o declarație pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că va utiliza aceste clădiri conform destinației prevăzute de lege, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%."

4. La punctul 37, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"37. (1) În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, atunci când construcția și terenul pe care este edificată formează un singur corp funciar, identificat printr-un singur număr cadastral:

a) terenul pe care s-a edificat construcția urmează regimul construcției, dacă valoarea acestuia este mai mică decât valoarea construcției așa cum rezultă din raportul de expertiză;

b) construcția va urma regimul terenului pe care este edificată, dacă valoarea acesteia este mai mică decât valoarea terenului așa cum rezultă din raportul de expertiză;

c) dacă terenul și construcția au valori egale, așa cum rezultă din raportul de expertiză, regimul corpului funciar va fi stabilit în funcție de bunul imobil cu suprafața cea mai mare. Se va avea în vedere suprafața construită desfășurată a construcției."

5. La punctul 37, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

"(6) În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinație, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism."

6. La punctul 39, alineatul (2) se abrogă.

7. La punctul 39, alineatul (8) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(8) Prin excepție de la prevederile alin. (6) și (7), pentru operațiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cu bunuri imobile, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, se aplică prevederile tranzitorii ale art. 161 din Codul fiscal, referitoare la ajustarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată."

8. La punctul 44^1, alineatul (2) se abrogă.

9. La punctul 46, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"46. (1) Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal sau cu alte documente în care sunt reflectate livrări de bunuri sau prestări de servicii, inclusiv facturi transmise pe cale electronică în condițiile stabilite la pct. 73, care să conțină cel puțin informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu excepția facturilor simplificate prevăzute la pct. 78. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita furnizorului/prestatorului emiterea unui duplicat al facturii, pe care se va menționa că înlocuiește factura inițială."

10. La punctul 58, alineatele (1) și (2) se modifică și vor avea următorul cuprins:

"58. (1) În sensul art. 150 alin. (3) din Codul fiscal, orice persoană care înscrie în mod eronat taxa într-o factură sau într-un alt document asimilat unei facturi va plăti această taxă la bugetul statului, iar beneficiarul nu va avea dreptul să deducă această taxă dacă operațiunea este scutită fără drept de deducere, fiind aplicabile prevederile pct. 40.

(2) Dacă furnizorul sau prestatorul care a facturat eronat o operațiune scutită fără drept de deducere este în imposibilitate de a corecta factura întocmită în mod eronat, datorită declanșării procedurii de lichidare, faliment, radiere sau în alte situații similare, beneficiarul poate solicita rambursarea de la buget a sumei taxei achitate și nedatorate dacă face dovada că a plătit această taxă furnizorului, precum și a faptului că furnizorul a plătit taxa respectivă la bugetul statului."

11. La punctul 62, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(2) În sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:

a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioadă cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele de control vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă conform art. 153 alin. (7) din Codul fiscal;

b) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, organele fiscale competente vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data la care a fost înregistrată."

12. Punctul 83 se modifică și va avea următorul cuprins:

"83. (1) Pentru aplicarea art. 161 alin. (2) și (4) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligația să ajusteze taxa dedusă pentru bunurile imobile achiziționate, construite, transformate sau modernizate în ultimii 5 ani, proporțional cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizată pentru realizarea operațiunilor scutite și proporțional cu numărul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Aplicarea prevederilor art. 161 alin. (4) se limitează la modernizările și transformările care au fost începute înainte de aderare și finalizate după data aderării. Orice modernizare sau transformare începută după data aderării va fi considerată bun de capital obținut după aderare numai în condițiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal. Ajustarea este operată într-o perioadă de 5 ani în cadrul căreia bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt transformate sau modernizate, ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrări este operată, de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data finalizării fiecărei lucrări de transformare sau modernizare. Pentru ajustare, suma taxei pentru fiecare an reprezintă o cincime din taxa dedusă aferentă achiziției, construirii sau modernizării bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma care nu poate fi dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se scade numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de taxare, iar rezultatul se înmulțește cu ajustarea lunară. Fracțiunile de lună se consideră lună întreagă. Taxa nedeductibilă obținută prin ajustare se înregistrează din punct de vedere contabil pe cheltuieli, precum și în jurnalul pentru cumpărări și se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă începe aplicarea regimului de scutire.

Exemplu de ajustare a dreptului de deducere

O persoană impozabilă dobândește la data de 15 aprilie 2005, prin achiziție sau investiții, un bun imobil având o valoare de 30.000.000 lei. Taxa dedusă aferentă acestui imobil a fost de 5.700.000 lei. În anul 2006 au fost începute lucrări de modernizare, finalizate în data de 20 aprilie 2007, care au mărit valoarea bunului imobil cu 1.000.000 lei (mai puțin de 20% din valoarea bunului imobil), pentru care taxa dedusă aferentă este de 190.000 lei.

De la data de 15 aprilie 2005 până la 31 decembrie 2007, persoana impozabilă închiriază imobilul 100% în regim de taxare.

Pe data de 1 ianuarie 2008, persoana impozabilă renunță la opțiunea de a taxa operațiunea de închiriere, aplicând scutirea prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal.

Ajustarea dreptului de deducere se efectuează astfel:

A. Ajustarea pentru taxa dedusă aferentă dobândirii bunului imobil

- Taxa dedusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei

- Taxa dedusă pentru perioada 15 aprilie 2005 - 31 decembrie 2007, respectiv 33 de luni, nu se ajustează.

- Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2010:

- 5.700.000 lei: 5 ani = 1.140.000 lei

- 1.140.000 lei: 12 luni = 95.000 lei

- 5 * 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei - taxa care se ajustează.

B. Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 și finalizate în anul 2007

- Taxa dedusă aferentă modernizării: 190.000 lei

- Taxa dedusă pentru perioada 20 aprilie 2007 - 31 decembrie 2007, respectiv 9 luni, nu se ajustează.

- Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2011:

- 190.000 lei: 5 ani = 38.000 lei

- 38.000 lei: 12 luni = 3.166,7 lei

- 60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei - taxa care se ajustează.

Suma de 2.565.000 lei + 161.501,7 lei, rezultată din ajustările efectuate la lit. A și B, reprezintă diferența de taxă care va fi înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu semnul minus, și corespunzător va fi preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă. Aceeași procedură de ajustare se aplică și în cazul transformărilor sau modernizărilor începute și finalizate înainte de data aderării, indiferent de valoarea acestora.

(2) Pentru aplicarea art. 161 alin. (5) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligația să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte de data aderării și finalizate după data aderării sau începute și finalizate după data aderării, care depășesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (1) prin perioada de ajustare, care este de 20 de ani, față de 5 ani, și metoda de ajustare, care se face pe ani calendaristici întregi, și nu lunar. Pentru taxa dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de data aderării și modernizărilor sau transformărilor începute înainte de data aderării și finalizate după data aderării, care nu depășesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (1).

Același exemplu ca la alin. (1), în situația în care persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare, începute în 2006, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.

Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000 lei și întrucât valoarea modernizării depășește 20% din valoarea bunului imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada și metoda de ajustare.

Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (1) lit. A.

(3) Pentru aplicarea art. 161 alin. (3) și (6) din Codul fiscal, persoanele impozabile pot deduce din taxa nededusă, aferentă bunurilor imobile achiziționate, construite, transformate sau modernizate în ultimii 5 ani, o sumă proporțională cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizată pentru aceste operațiuni și cu numărul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Aplicarea prevederilor art. 161 alin. (6) se limitează la modernizările și transformările care au fost începute înainte de aderare și finalizate după data aderării. Orice modernizare sau transformare începută după data aderării va fi considerată bun de capital obținut după aderare numai în condițiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal. Ajustarea se realizează într-o perioadă de 5 ani în cadrul căreia bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate sau transformate, ajustarea taxei nededuse aferente acestor lucrări este operată, de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data finalizării fiecărei lucrări de modernizare sau transformare. Pentru ajustare se va ține cont de suma taxei nededuse pentru fiecare an, care reprezintă o cincime din taxa aferentă achiziției, construirii, transformării sau modernizării bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime la 12. Stabilirea sumei care poate fi dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se scade numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de scutire, iar rezultatul va fi înmulțit cu ajustarea lunară. Fracțiunile de lună se consideră lună întreagă. Taxa de dedus rezultată în urma ajustării se înregistrează din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum și în jurnalul pentru cumpărări și se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă începe aplicarea regimului de taxare.

Exemplu de ajustare a dreptului de deducere:

Același exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situației, considerăm că persoana a închiriat în regim de scutire bunul imobil în totalitate și nu a dedus TVA aferentă achiziției și nici modernizării efectuate și optează pentru regimul de taxare a tuturor operațiunilor de închiriere de la data de 1 ianuarie 2008. Aceeași procedură de ajustare se aplică și în cazul transformărilor sau modernizărilor începute și finalizate înainte de data aderării, indiferent de valoarea acestora.

A. Ajustarea taxei nededuse aferente dobândirii bunului imobil

- Taxa nededusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei

- Ajustarea pentru restul perioadei de 5 ani: 27 luni (60 luni - 33 luni):

- 5.700.000 lei: 5 ani = 1.140.000 lei

- 1.140.000 lei: 12 luni = 95.000 lei

- 5 * 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei - taxa care se ajustează.

B. Ajustarea taxei nededuse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 și finalizate în anul 2007

- Taxa nededusă: 190.000 lei

- Taxa nededusă pentru perioada 20 aprilie 2007 - 31 decembrie 2007, respectiv 9 luni, nu se ajustează.

- Ajustarea taxei pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2011:

- 190.000 lei : 5 ani = 38.000 lei

- 38.000 lei : 12 luni = 3.166,7 lei

- 60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei - taxa care se ajustează.

Suma de 2.565.000 lei + 161.501,7 lei, rezultată din ajustările efectuate la lit. A și B, se înregistrează din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum și în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu semnul plus, și se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă.

(4) Pentru aplicarea art. 161 alin. (7) din Codul fiscal, persoanele impozabile vor ajusta taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte de data aderării și finalizate după data aderării sau începute și finalizate după data aderării, care depășesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (3) prin perioada de ajustare, care este de 20 de ani, față de 5 ani, și prin metoda de ajustare, care se face pe ani calendaristici întregi, și nu lunar. Pentru taxa nededusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de data aderării și modernizărilor sau transformărilor începute înainte de data aderării și finalizate după data aderării, care nu depășesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (3).

Același exemplu ca la alin. (1), dar inversând datele situației, considerăm că persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare, începute în anul 2006 și finalizate în anul 2007, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei, a închiriat în regim de scutire bunul imobil în totalitate și nu a dedus TVA aferentă modernizării efectuate și optează pentru regimul de taxare a tuturor operațiunilor de închiriere de la data de 1 ianuarie 2008.

Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000 lei și întrucât valoarea modernizării depășește 20% din valoarea bunului imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada și metoda de ajustare.

Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (3) lit. A.

(5) Pentru aplicarea art. 161 alin. (8) și (10) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligația să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.

Același exemplu ca la alin. (1), în situația în care persoana impozabilă vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008 și nu a optat pentru taxarea acestei vânzări.

A. Ajustarea taxei deduse aferente dobândirii bunului imobil: 2/5

- Taxa dedusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei

- Anul 2005 (anul achiziției și al primei utilizări), precum și anii 2006 și 2007 sunt luați în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia se pierde dreptul de deducere, nu se ia în considerare.

Suma taxei ce trebuie ajustată:

5.700.000 lei x 2/5 = 2.280.000 lei

B. Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 și finalizate în anul 2007: 4/5

- Taxa dedusă: 190.000 lei

- Anul 2007 (anul în care se termină lucrările de modernizare) este luat în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia se pierde dreptul de deducere, nu se ia în considerare.

Suma taxei ce trebuie ajustată:

190.000 lei x 4/5 = 152.000 lei

Suma de 2.280.000 lei + 152.000 lei, rezultată din ajustările efectuate la lit. A și B, reprezintă diferența de taxă care va fi înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu semnul minus, și corespunzător va fi preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă.

(6) Pentru aplicarea art. 161 alin. (11) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligația să ajusteze taxa dedusă conform art. 149 din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte de data aderării și finalizate după data aderării sau începute și finalizate după data aderării, care depășesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (5) prin perioada de ajustare, care este de 20 de ani, față de 5 ani. Pentru taxa dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de data aderării și modernizărilor sau transformărilor începute înainte de data aderării și finalizate după data aderării, care nu depășesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (5).

Același exemplu ca la alin. (1), în situația în care persoana impozabilă vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008 și nu a optat pentru taxarea acestei vânzări. Persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare, începute în anul 2006 și finalizate în anul 2007, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.

Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000 lei și întrucât valoarea modernizării depășește 20% din valoarea bunului imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada și metoda de ajustare.

Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (5) lit. A.

(7) Pentru aplicarea art. 161 alin. (9) și (12) din Codul fiscal, persoanele impozabile ajustează taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani. Valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv.

Același exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situației, considerăm că persoana nu a dedus TVA aferentă achiziției și nici modernizării efectuate și vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008, optând pentru taxarea acestei vânzări. Valoarea de vânzare a bunului imobil este de 30.000.000 lei, taxa colectată aferentă fiind de 5.700.000 lei.

A. Ajustarea taxei nededuse aferente dobândirii bunului imobil: 2/5

- Taxa nededusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei

- Anul 2005 (anul achiziției și al primei utilizări), precum și anii 2006 și 2007 sunt luați în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia ia naștere dreptul de deducere, nu se ia în considerare.

Suma taxei ce trebuie ajustată:

5.700.000 lei x 2/5 = 2.280.000 lei

B. Ajustarea taxei nededuse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 și finalizate în anul 2007: 4/5

- Taxa nededusă: 190.000 lei

- Anul 2007 (anul în care se termină lucrările de modernizare) este luat în considerare. Anul 2008, pe parcursul căruia ia naștere dreptul de deducere, nu se ia în considerare.

Suma taxei ce trebuie ajustată:

190.000 lei x 4/5 = 152.000 lei

Suma de 2.280.000 lei + 152.000 lei, rezultată din ajustările efectuate la lit. A și B, reprezintă diferența de taxă care va fi înregistrată prin diminuarea cheltuielilor, precum și în jurnalul pentru cumpărări din luna ianuarie 2008, cu semnul plus, și se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă, taxa de dedus rezultată în urma ajustării fiind mai mică decât taxa colectată.

(8) Pentru aplicarea art. 161 alin. (13) din Codul fiscal, persoanele impozabile ajustează taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările începute înainte de data aderării și finalizate după data aderării sau începute și finalizate după data aderării, care depășesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal diferă de ajustarea prevăzută la alin. (7) prin perioada de ajustare, care este de 20 de ani, față de 5 ani. Pentru taxa nededusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau transformărilor efectuate înainte de data aderării și modernizărilor sau transformărilor efectuate după data aderării, care nu depășesc 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit prevederilor alin. (7). Valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv.

Același exemplu ca la alin. (1), dar, inversând datele situației, considerăm că persoana nu a dedus TVA aferentă achiziției și nici modernizării efectuate și vinde clădirea la data de 1 ianuarie 2008, optând pentru taxarea acelei vânzări.

Persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare începute în anul 2006 și finalizate în anul 2007, în valoare de 20.000.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.

Întrucât valoarea bunului imobil după transformare este de 50.000.000 lei și întrucât valoarea modernizării depășește 20% din valoarea bunului imobil, ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să fie făcută conform art. 149 din Codul fiscal, cu privire la perioada și metoda de ajustare.

Pentru taxa aferentă bunului imobil, ajustarea se efectuează potrivit exemplului de la alin. (7) lit. A."

B. Titlul VII "Accize și alte taxe speciale"

1. La punctul 2, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

"(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), operațiunea exclusivă de aditivare a produselor energetice în regim suspensiv poate fi realizată în antrepozite fiscale de depozitare."

2. La punctul 2^1, alineatele (2) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins:

"(2) Prin autoritate fiscală centrală se înțelege Ministerul Economiei și Finanțelor - direcția cu atribuții în elaborarea legislației în domeniul accizelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală sau Autoritatea Națională a Vămilor.

(3) Prin autoritate fiscală teritorială se înțelege, după caz, direcțiile generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, direcțiile de specialitate din cadrul Autorității Naționale a Vămilor cu atribuții în domeniu, direcțiile județene pentru accize și operațiuni vamale sau a municipiului București."

3. Punctul 5^1.3 se modifică și va avea următorul cuprins:

"5^1.3 - (1) Achiziționarea produselor energetice de natura celor prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) și e) din Codul fiscal, se poate efectua în regim de exceptare de la plata accizelor numai de operatorii economici care dețin autorizații de utilizator final.

(2) Autorizațiile de utilizator final se eliberează de autoritatea fiscală teritorială, la cererea scrisă a operatorilor economici, modelul autorizațiilor fiind prevăzut în anexa nr. 20.

(3) Cererea pentru obținerea autorizației de utilizator final se întocmește conform modelului prevăzut în anexa nr. 30 și va fi însoțită de documentele prevăzute expres în aceasta.

(4) Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizația de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) au fost prezentate certificatul constatator, eliberat de oficiul registrului comerțului, din care să rezulte: capitalul social, asociații, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează a se realiza recepția, producția și comercializarea produselor, precum și o copie de pe certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;

b) solicitantul nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală;

c) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;

d) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;

e) solicitantul deține utilajele, terenurile și clădirile în proprietate, în baza contractului de închiriere sau a contractului de leasing;

f) solicitantul depune copii ale licențelor, autorizațiilor sau avizelor cu privire la desfășurarea activității, după caz;

g) solicitantul fundamentează cantitățile de produse energetice ce urmează a fi achiziționate, pentru fiecare produs, identificat prin codul NC, în funcție de capacitatea de producție, de depozitare și de caracteristicile procesului de fabricație;

h) solicitantul a utilizat produsele energetice achiziționate anterior în scopul pentru care a obținut autorizație de utilizator final.

(5) Obligația prevăzută în cererea de autorizare privind înscrierea produselor realizate de utilizatorul final pe coduri și poziții tarifare intervine începând cu data de 1 iulie 2009.

(6) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal la utilizatorul final va fi însoțită de documentul administrativ de însoțire, potrivit procedurii prevăzute la pct. 14 și 14^2.

(7) Atunci când produsele energetice sunt achiziționate de utilizatorul final prin operațiuni proprii de import, deplasarea acestor produse de la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar va fi însoțită de documentul administrativ unic, potrivit procedurii prevăzute la pct. 15.

(8) Operatorii economici care achiziționează produse energetice, altele decât cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) și e), se înregistrează la autoritatea fiscală teritorială prin depunerea unei declarații pe propria răspundere, în care se menționează: elementele de identificare ale operatorului economic, numele și prenumele administratorului, cantitățile de produse energetice ce urmează a fi achiziționate în intervalul de 12 luni consecutive de la data înregistrării declarației, codul NC al produselor și scopul în care acestea vor fi utilizate. Declarația pe proprie răspundere se întocmește în 3 exemplare, înregistrate la autoritatea fiscală teritorială, dintre care unul se păstrează de către beneficiar, altul de către furnizor, iar al treilea de către autoritatea fiscală.

(9) Intră sub incidența prevederilor alin. (1) și (8) și operatorii economici care achiziționează în vederea comercializării ca atare către utilizatorii finali produse energetice care în mod evident nu pot fi utilizate drept combustibil pentru motor sau drept combustibil pentru încălzire ori sunt achiziționate în alte ambalaje decât cele aferente circulației în vrac. În acest caz, obligația deținerii autorizației de utilizator final revine atât operatorului economic comerciant, cât și utilizatorului final, iar depunerea declarației pe proprie răspundere revine operatorului economic comerciant.

(10) Eliberarea autorizației de utilizator final este condiționată de prezentarea de către operatorul economic solicitant a dovezii privind constituirea unei garanții, al cărei cuantum se va stabili după cum urmează:

a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) din Codul fiscal, garanția va reprezenta o sumă echivalentă cu valoarea accizelor aferente cantității de produse aprobate;

b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (2), altele decât cele de la alin. (3) al aceluiași articol, din Codul fiscal, garanția va reprezenta o sumă echivalentă cu valoarea accizelor aferente cantității de produse aprobate, valoare calculată la nivelul accizei datorate pentru benzină cu plumb.

(11) Garanția poate fi sub formă de depozit în numerar și/sau de garanții personale, cu respectarea prevederilor pct. 20 alin. (6) și (7).

(12) Garanția poate fi deblocată, total sau parțial, la solicitarea operatorului economic, cu viza autorității fiscale teritoriale, pe măsură ce operatorul economic face dovada utilizării produselor în scopul pentru care acestea au fost achiziționate.

(13) Garanția poate fi executată atunci când se constată că produsele achiziționate în regim de exceptare de la plata accizelor au fost folosite în alt scop decât cel pentru care se acordă exceptarea și acciza aferentă acestor produse nu a fost plătită.

(14) Autorizația de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizație de utilizator final poate fi suplimentată în situații bine justificate, în cadrul aceleiași perioade de valabilitate a autorizației.

(15) Operatorii economici care dețin autorizații de utilizator final au obligația de a transmite autorității fiscale emitente a autorizației, lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situație privind achiziția și utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informații, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice achiziționată, cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse energetice la sfârșitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea de produse finite expediate și destinatarul produselor. Neprezentarea situației în termenul prevăzut atrage revocarea autorizației de utilizator final.

(16) Autoritatea fiscală teritorială poate revoca autorizația de utilizator final în următoarele situații:

a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenții la regimul produselor accizabile, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) operatorul economic nu a justificat legal destinația cantității de produse energetice achiziționate;

c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziționat altfel decât în scopul pentru care a obținut autorizație de utilizator final.

(17) Decizia de revocare a autorizației de utilizator final se comunică deținătorului și produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(18) Autoritatea fiscală teritorială poate anula autorizația de utilizator final atunci când i-au fost oferite informații inexacte sau incomplete în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizația de utilizator final.

(19) Decizia de anulare a autorizației de utilizator final se comunică deținătorului și produce efecte începând de la data emiterii autorizației.

(20) Procedura prin care se execută garanția și cea de revocare sau de anulare a autorizației se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(21) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizației de utilizator final, potrivit legislației în vigoare.

(22) O nouă cerere de obținere a autorizației de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizației și cu condiția plății obligațiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizației.

(23) Atât în cazul autorizației de utilizator final, cât și al declarației pe propria răspundere, autoritatea fiscală teritorială atribuie și înscrie pe aceste documente codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de accize.

(24) Atunci când operatorii economici efectuează achiziții de produse energetice de la antrepozite fiscale din alte state membre, aceștia se vor autoriza ca operatori înregistrați sau operatori neînregistrați, cărora li se va atribui cod de accize.

(25) Autoritățile fiscale teritoriale vor ține o evidență a operatorilor economici prevăzuți la alin. (1) și (8) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorității vamale a listei cuprinzând acești operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(26) În înțelesul prezentelor norme, prin costul unui produs se înțelege suma tuturor achizițiilor de bunuri și servicii la care se adaugă cheltuielile de personal și consumul de capital fix la nivelul unei activități, așa cum este definită la pct. 5^1.4. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate. În înțelesul prezentelor norme, prin costul energiei electrice se înțelege prețul efectiv de cumpărare al energiei electrice sau costul de producție al energiei electrice, dacă este realizată în activitate.

(27) În înțelesul prezentelor norme, prin procese mineralogice se înțelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DI 26 <<fabricarea altor produse din minerale nemetalice>>, în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3.037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană.

(28) În înțelesul prezentelor norme nu se consideră producție de produse energetice operațiunile pe durata cărora sunt obținute mici cantități de produse energetice."

4. La punctul 6, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"6. (1) Prețurile maxime de vânzare cu amănuntul pentru țigarete se stabilesc de antrepozitarul autorizat pentru producție, de antrepozitarul autorizat pentru depozitare care achiziționează din teritoriul comunitar sau din import țigarete în vederea livrării acestora pe piața internă, de operatorul înregistrat sau de importatorul de astfel de produse și se notifică la Ministerul Economiei și Finanțelor - direcția cu atribuții în elaborarea legislației în domeniul accizelor."

5. La punctul 7, după alineatul (13) se introduc trei noi alineate, alineatele (14)-(16), cu următorul cuprins:

"(14) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producția de produse energetice, inclusiv pentru producția de bio-ETBE (bio etil terț butil eter), bio-TAEE (bio terț amil etil eter) și/sau alte produse de aceeași natură realizate pe bază de bioetanol, pot primi în regim suspensiv bioetanol pentru prelucrare în vederea obținerii de bio-ETBE, bio-TAEE și/sau alte produse de aceeași natură realizate pe bază de bioetanol ori în vederea amestecului cu benzină.

(15) Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale de producție a alcoolului etilic, produs destinat utilizării în producția de produse energetice.

(16) Pentru aplicarea prevederilor alin. (14) și (15), la solicitarea antrepozitarului autorizat, autorizația de antrepozit fiscal se va completa în mod corespunzător, după cum urmează:

a) pentru producția de alcool etilic, cu producție de bioetanol;

b) pentru producția de produse energetice, cu:

b(1)] producție de bio-ETBE, bio-TAEE și/sau alte produse de aceeași natură realizate pe bază de bioetanol; și/sau

b(2)] depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în vederea prelucrării sau a amestecului cu benzină."

6. La punctul 8, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(3) Cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal trebuie să fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 și să fie însoțită de documentele specificate în această anexă. În cazul activității de producție, cererea va fi însoțită și de manualul de procedură, care va cuprinde fluxurile operaționale, precum și randamentul utilajelor și instalațiilor."

7. La punctul 9^1, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(6) Locurile destinate producției de alcool etilic și distilate, ca materie primă, trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele și rezervoarele de alcool și distilate, precum și a căilor de acces în antrepozitul fiscal. Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcționeze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncționare a antrepozitului, chiar și în condițiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la rețeaua de distribuție. Nu intră sub incidența acestor prevederi micile distilerii."

8. La punctul 9^1, după alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (10^1), cu următorul cuprins:

"(10^1) Obligativitatea calibrării rezervoarelor plutitoare pentru depozitarea produselor energetice intervine potrivit reglementărilor specifice ale Biroului Român de Metrologie Legală."

9. La punctul 9^1, alineatul (14) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(14) Un antrepozit vamal în care sunt plasate produse supuse accizelor armonizate, provenite din import, poate fi autorizat și ca antrepozit fiscal, la cererea operatorului economic importator, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 și depusă la comisia instituită în cadrul autorității fiscale centrale. În această situație nivelul garanției va fi actualizat cu garanția aferentă produselor accizabile, stabilită potrivit procedurii de la pct. 20."

10. La punctul 10, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:

"(3^1) În cazul antrepozitelor fiscale de producție, în baza documentației depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizația aferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziționate în regim suspensiv, cât și produsele finite ce se realizează în antrepozitul fiscal."

11. La punctul 12^1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:

"(5^1) Încetarea suspendării autorizației pentru un antrepozit fiscal - cu excepția cazului prevăzut la alin. (4) - va fi dispusă de comisia instituită în cadrul autorității fiscale centrale, în baza referatului emis în acest sens de Direcția tehnici de vămuire și tarif vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor."

12. La punctul 12^3, alineatul (8) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(8) Autorizația de operator neînregistrat se emite pentru fiecare operațiune de achiziționare de produse accizabile în regim suspensiv, potrivit prevederilor alin. (1), inclusiv în situația în care operațiunea de transport se realizează prin intermediul mai multor mijloace de transport. Autoritatea fiscală emitentă atribuie și înscrie în această autorizație un cod similar codului de acciză."

13. Punctul 18^1 se modifică și va avea următorul cuprins:

"18^1. - (1) Pentru produsele supuse accizelor armonizate, returnate în antrepozitele fiscale de producție în vederea reciclării, recondiționării sau distrugerii, accizele plătite ca urmare a eliberării în consum a acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat care a eliberat pentru consum produsele respective.

(2) Antrepozitarul autorizat care solicită restituirea accizei va depune cererea de restituire la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate în antrepozitul fiscal de producție.

(3) Cererea de restituire va fi însoțită de următoarele documente, vizate de autoritatea vamală teritorială:

a) o notă justificativă privind cauzele și cantitățile de produse accizabile care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal de producție;

b) documentele care justifică faptul că produsele respective au fost realizate de antrepozitul fiscal de producție;

c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de antrepozitul fiscal care solicită restituirea accizelor.

(4) Autoritatea fiscală teritorială va analiza cererea și documentația depusă de antrepozitul fiscal și va decide asupra restituirii accizelor.

(5) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat și returnate antrepozitului fiscal din alt stat membru, de unde au fost achiziționate, accizele pot fi restituite la cererea acestuia, cerere care se va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate.

(6) În situația prevăzută la alin. (5) cererea de restituire va fi însoțită de următoarele documente, vizate de autoritatea vamală teritorială:

a) o notă justificativă privind cauzele și cantitățile de produse accizabile care fac obiectul returului;

b) documentele care justifică faptul că produsele respective au fost achiziționate de la antrepozitul fiscal din statul membru în care urmează să fie returnate produsele;

c) documentul care atestă că accizele au fost plătite în România.

(7) Pentru produsele accizabile provenite din operațiuni de import, ce urmează a fi returnate furnizorului extern, operatorul economic importator poate beneficia de restituirea accizelor, cu îndeplinirea următoarelor cerințe:

a) să depună cererea de restituire la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate furnizorului extern;

b) cererea de restituire, vizată de autoritatea vamală teritorială, să fie însoțită de:

1. o notă justificativă privind cauzele și cantitățile de produse accizabile care fac obiectul returului;

2. documentul care atestă că accizele au fost plătite de importator.

(8) În cazul produselor supuse marcării prin banderole sau timbre, operatorul economic care solicită restituirea accizelor este obligat să întocmească un registru care să conțină următoarele informații:

a) cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum care fac obiectul restituirii accizelor;

b) data la care produsele au fost eliberate în consum;

c) seria și numărul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;

d) valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate în consum;

e) metoda care urmează a fi aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiționare, distrugere).

(9) Restituirea accizelor va fi efectuată potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(10) Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum sau importate în România, care fac obiectul returului către furnizorul extern, atunci când urmează a fi distruse, pot fi supuse operațiunii de distrugere în România.

(11) Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat sau operatorul economic importator care a eliberat produsele accizabile pentru consum în România.

(12) Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuată la cererea operatorului economic, în baza aprobării date de direcția de specialitate din cadrul Autorității Naționale a Vămilor cu atribuții în domeniu ori de direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale sau a municipiului București.

(13) Cererea va fi însoțită de următoarele documente:

a) un memoriu în care să se justifice cauzele și cantitățile de produse accizabile care fac obiectul distrugerii;

b) documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea produselor;

c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de operatorul economic care solicită restituirea accizelor.

(14) Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole, returnate în antrepozitul fiscal de producție din România, în vederea reciclării sau recondiționării, dezlipirea marcajelor se va efectua sub supraveghere fiscală și vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoți marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naționale <<Imprimeria Națională>> - S.A., operațiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala antrepozitului fiscal.

(15) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte de returnarea produselor în antrepozitul fiscal de producție din alt stat membru ori producătorului dintr-o țară terță, se va efectua dezlipirea marcajelor sub supraveghere fiscală și vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoți marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naționale <<Imprimeria Națională>> - S.A., operațiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala operatorului economic care returnează marcajele.

(16) Nu intră sub incidența prevederilor alin. (1), (5) și (7) produsele supuse accizelor care au fost eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii cererii."

14. La punctul 18^4, alineatele (1) și (2) se modifică și vor avea următorul cuprins:

"18^4. (1) Comerciantul expeditor care dorește să solicite restituirea accizelor pentru produsele ce urmează a fi expediate pentru consum într-un alt stat membru trebuie să depună la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, înainte de expedierea produselor, o cerere de restituire, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 11, și să facă dovada că pentru acele produse accizele au fost plătite.

(2) După recepția produselor de către destinatar și plata accizei în statul membru de destinație, comerciantul expeditor va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, în vederea restituirii accizelor, documentele prevăzute la art. 192^6 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal."

15. La punctul 20, după alineatul (15) se introduce un nou alineat, alineatul (15^1), cu următorul cuprins:

"(15^1) Garanția poate fi executată atunci când se constată că antrepozitarul autorizat sau operatorul înregistrat nu și-a respectat obligațiile legale privind plata accizei. Executarea garanției atrage suspendarea autorizației până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută garanția și cea de suspendare a autorizației pentru neplata accizei se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

16. La punctul 20, după alineatul (18) se introduce un nou alineat, alineatul (18^1), cu următorul cuprins:

"(18^1) Pentru actualizarea garanției prevăzute la alin. (18) se utilizează cursul de schimb leu/euro valabil pentru calculul accizelor la momentul efectuării actualizării."

17. La punctul 21, după subpunctul 21.4 se introduce un nou subpunct, subpunctul 21.5, cu următorul cuprins:

"21.5. Scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 199 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, precum și scutirea de la plata accizelor în cazul carburanților achiziționați prin stațiile de distribuție, pentru care solicitantul beneficiază și de scutire de taxă pe valoarea adăugată, se acordă potrivit procedurii prevăzute pentru scutirea de taxă pe valoarea adăugată."

18. La punctul 22, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:

"(4^1) Operatorii economici utilizatori de alcool parțial denaturat, care au primit avizul laboratorului vamal pentru utilizarea unei substanțe de denaturare a alcoolului etilic, alta decât cele prevăzute la alin. (3), pot efectua achiziții de alcool etilic astfel denaturat și de la antrepozite fiscale din alte state membre."

19. La punctul 22, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(6) Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite fiscale, sub supravegherea autorității fiscale."

20. La punctul 22, alineatul (13) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(13) Scutirea se acordă direct:

a) în situațiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. d), f) și g) din Codul fiscal;

b) în situațiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. a), b), c) și e) din Codul fiscal, pentru antrepozitarii autorizați care funcționează în sistem integrat. Prin sistem integrat se înțelege utilizarea alcoolului etilic și a altor produse alcoolice de către antrepozitar, pentru realizarea de produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări."

21. La punctul 22, alineatul (15) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(15) Autorizația de utilizator final se emite de către autoritatea fiscală teritorială în a cărei rază își are sediul solicitantul. Autoritatea fiscală atribuie și înscrie în autorizație codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de acciză."

22. La punctul 22, alineatul (18) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(18) Autorizația de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului. Cererea va fi întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 30."

23. La punctul 22, alineatul (24) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(24) În cazul scutirilor directe, dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primește copia documentului administrativ de însoțire certificat, va înștiința despre acest fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizației, în termen de 5 zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3 zile realitatea informației și, în cazul în care aceasta se va dovedi reală, va analiza motivele care au generat acest fapt și va decide asupra obligației de plată a accizelor, după caz."

24. La punctul 22, după alineatul (26) se introduce un nou alineat, alineatul (26^1), cu următorul cuprins:

"(26^1) Autoritatea fiscală teritorială emitentă poate anula autorizația de utilizator final în următoarele situații:

a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenții la regimul produselor accizabile, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) operatorul economic nu a justificat legal destinația cantității de alcool și produse alcoolice achiziționate;

c) operatorul economic a utilizat alcoolul sau produsul alcoolic achiziționat altfel decât în scopul pentru care a obținut autorizație de utilizator final."

25. La punctul 22, alineatul (28) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(28) Neprezentarea în termen a situației prevăzute la alin. (27) atrage revocarea autorizației de utilizator final și odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităților achiziționate și/sau utilizate în perioada de raportare, cât și cantităților aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte."

26. La punctul 22, după alineatul 30 se introduc trei noi alineate, alineatele (30^1)-(30^3), cu următorul cuprins:

"(30^1) Decizia de revocare a autorizației de utilizator final se comunică deținătorului și produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(30^2) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizației de utilizator final, potrivit legislației în vigoare.

(30^3) O nouă cerere de obținere a autorizației de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizației și cu condiția plății obligațiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizației."

27. La punctul 22, alineatul (32) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(32) Autorizația de utilizator final are valabilitate 12 luni consecutive de la data emiterii."

28. La subpunctul 23.1, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:

"(3^1) Intră sub incidența prevederilor alin. (2) lit. b) și livrările de produse energetice destinate a fi utilizate drept combustibil pentru motor de către aeronavele aflate sub pavilionul altor state membre, pentru altfel de zboruri decât cele turistice în scop privat, fără a fi necesară prezentarea de certificate eliberate de autoritățile aeronautice civile din statele respective."

29. La subpunctul 23.1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:

"(5^1) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, aflate pe alte aeroporturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea aeronavelor, trebuie să fie însoțită de documentul administrativ de însoțire. La rubrica <<Primitor>> se vor completa tot datele expeditorului. La destinație, documentul administrativ de însoțire va fi certificat în mod corespunzător de autoritatea fiscală în a cărei rază teritorială este situat aeroportul pe care se efectuează operațiunea de alimentare a aeronavei."

30. La subpunctul 23.1, după alineatul (15) se introduc două noi alineate, alineatele (16) și (17), cu următorul cuprins:

"(16) Scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se acordă și în cazul în care:

a) combustibilul pentru aviație este livrat de un antrepozit fiscal în scopul alimentării aeronavelor prin intermediul unui antrepozit fiscal autorizat pentru depozitare de produse energetice, care alimentează efectiv aeronavele. În această situație, deplasarea combustibilului pentru aviație de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoțită de avizul de însoțire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmește de antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei, un exemplar al acestui certificat urmând a fi transmis și antrepozitului fiscal în numele căruia se întocmește factura către aeronave. Antrepozitul fiscal în numele căruia se emit facturile către aeronave va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 21. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 22, o copie a acestui jurnal fiind transmisă primului antrepozit fiscal;

b) combustibilul pentru aviație este facturat de un antrepozit fiscal de produse energetice către un intermediar care administrează contracte cu companii aeriene și care emite, la rândul lui, facturi către acestea, după alimentarea aeronavelor în aceleași condiții cu cele prevăzute la lit. a), fără a avea loc un transfer fizic al produsului de la antrepozitul fiscal către intermediar. Deplasarea combustibilului pentru aviație de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoțită de avizul de însoțire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmește de către antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei. Primul antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 21. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 22.

(17) Potrivit prevederilor

art. 23 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 42/1997

privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instalațiile plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fără propulsie, sunt considerate nave."

31. La subpunctul 23.2, alineatul (17) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(17) Neprezentarea în termen a situației prevăzute la alin. (16) atrage revocarea autorizației de utilizator final și odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităților achiziționate și/sau utilizate în perioada de raportare, cât și cantităților aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte."

32. La subpunctul 23.3, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(6) Autorizațiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială și au o valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii. Modelul autorizației este prevăzut în anexa nr. 20."

33. La subpunctul 23.3, alineatul (11) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(11) Neprezentarea în termen a situației prevăzute la alin. (10) atrage revocarea autorizației de utilizator final și odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităților achiziționate și/sau utilizate în perioada de raportare, cât și cantităților aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte."

34. La subpunctul 23.7, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:

"(2^1) Autorizațiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială și au o valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii. Modelul autorizației este prevăzut în anexa nr. 20."

35. La subpunctul 23.7, alineatul (15) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(15) Neprezentarea în termen a situației prevăzute la alin. (14) atrage revocarea autorizației de utilizator final și odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităților achiziționate și/sau utilizate în perioada de raportare, cât și cantităților aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte."

36. Subpunctul 23.8 se modifică și va avea următorul cuprins:

"23.8. (1) În situația prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocombustibili, scutirea este totală.

(2) În situația prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocarburanți, scutirea este totală.

(3) Prin biomasă se înțelege fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor provenite din agricultură - inclusiv substanțe vegetale și animale -, silvicultură și industriile conexe, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane.

(4) Atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire conțin un procent de minimum 5% în volum produse obținute din biomasă, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru încălzire echivalent al amestecului, diminuat cu 5%.

(5) Pentru produsele energetice care conțin un procent de minimum 4% în volum produse obținute din biomasă, potrivit prevederilor

Hotărârii Guvernului nr. 1.844/2005

privind promovarea utilizării biocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentru transport, cu modificările și completările ulterioare, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru motor echivalent al amestecului, diminuat cu 4%.

(6) Amestecul în vrac dintre biocarburanți și carburanții tradiționali, în conformitate cu legislația specifică, se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(7) Amestecul în vrac dintre biocombustibili și combustibilii tradiționali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(8) Prin derogare de la prevederile pct. 2 alin. (1), operațiunea exclusivă de amestec în vrac între biocarburanți și carburanții tradiționali și între biocombustibili și combustibilii tradiționali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale de depozitare, sub supraveghere fiscală.

(9) Atunci când stațiile de distribuție comercializează produse energetice utilizate drept carburant, realizate în totalitate din biomasă, acestea trebuie să se asigure că sunt respectate condițiile prevăzute la art. 175^4 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal. Stațiile de distribuție vor afișa în acest sens avertismente în atenția clienților."

37. Punctul 23.11 se modifică și va avea următorul cuprins:

"23.11. (1) În toate situațiile de acordare a scutirii directe, autorizația de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 30.

(2) În toate situațiile în care se acordă autorizație de utilizator final, autoritatea fiscală teritorială emitentă poate anula autorizația de utilizator final în următoarele cazuri:

a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenții la regimul produselor accizabile, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) operatorul economic nu a justificat legal destinația cantității de produse energetice achiziționate;

c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziționat altfel decât în scopul pentru care a obținut autorizație de utilizator final.

(3) Decizia de anulare a autorizației de utilizator final se comunică deținătorului și produce efecte începând cu data emiterii autorizației.

(4) În toate situațiile în care se emite decizie de revocare, aceasta se comunică deținătorului și produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în decizie.

(5) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizației de utilizator final, potrivit legislației în vigoare.

(6) O nouă cerere de obținere a autorizației de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizației și cu condiția plății obligațiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizației.

(7) Autoritatea fiscală atribuie și înscrie în autorizația de utilizator final codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de acciză.

(8) Autoritățile fiscale teritoriale vor ține o evidență strictă a acestor operatori economici prin înscrierea în registrele speciale a autorizațiilor de utilizator final eliberate în domeniul produselor energetice. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorității vamale a listei cuprinzând acești operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(9) Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizație de utilizator final de produse energetice poate fi suplimentată în situații bine justificate în cadrul aceleiași perioade de valabilitate a autorizației."

38. La punctele 22 și 23, expresia cerere de scutire de accize se înlocuiește cu expresia cerere de restituire de accize.

39. La punctul 26, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu următorul cuprins:

"(6^1) În situația în care dimensiunea sistemului de închidere a buteliilor, cutiilor tetra pak sau tetra brik nu permite aplicarea banderolelor în formă de <<U>>, acestea se vor aplica în formă de <<L>>, astfel încât prin deschiderea buteliilor sau a cutiilor să se asigure distrugerea banderolelor."

40. La punctul 28, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"28. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat pentru producție sau depozitare, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat și importatorul autorizat depun nota de comandă la direcția de specialitate cu atribuții în domeniu din cadrul Autorității Naționale a Vămilor sau la direcțiile județene pentru accize și operațiuni vamale ori a municipiului București."

41. La punctul 28 alineatul (3), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins:

"c) garanția stabilită la autorizare, în cazul băuturilor alcoolice supuse marcării, care trebuie să acopere valoarea accizelor aferente cantităților de produse pentru care s-au comandat banderole. Pentru antrepozitarul autorizat și operatorul înregistrat, nivelul garanției stabilite la autorizare este cel determinat potrivit pct. 20 alin. (8), (11) și (12), iar pentru importatorul autorizat, nivelul garanției stabilite la autorizare este cel determinat potrivit pct. 27 alin. (2^1). Valoarea accizelor care trebuie să fie acoperită de garanție reprezintă valoarea accizelor care se fac venit la bugetul de stat, determinată potrivit prevederilor pct. 1 alin. (4). Atunci când valoarea acestor accize depășește garanția stabilită la autorizare, nota de comandă poate fi aprobată integral numai cu condiția constituirii de către solicitantul banderolelor a unei garanții suplimentare care să acopere diferența de accize. În cazul antrepozitarilor autorizați cărora li s-a acordat reducerea nivelului garanției potrivit pct. 20, aceeași cotă de reducere se va aplica și asupra diferenței de accize pentru care trebuie constituită garanție suplimentară."

42. La punctul 28, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (8^1), cu următorul cuprins:

"(8^1) În sensul prevederilor alin. (8), prin utilizarea marcajelor se înțelege aplicarea efectivă a acestora pe ambalajul produsului accizabil. În cazul importatorilor de produse accizabile, dovada marcajelor utilizate este reprezentată de o scrisoare de confirmare din partea producătorului extern transmisă importatorului, care va fi anexată semestrial la situația privind evidența marcajelor achiziționate, utilizate și returnate, fără ca termenul de restituire a marcajelor neutilizate să depășească 12 luni consecutive."

43. După punctul 30^1 se introduce un nou punct, punctul 30^1.1, cu următorul cuprins:

"Codul fiscal:

Nivelul și calculul accizei

Art. 208

[...]

(7) În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3) și (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată și se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă:

a) pentru produsele provenite din producția internă - prețul de livrare al producătorului, mai puțin acciza;

b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar prețurile de achiziție;

c) pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale, după caz.

Norme metodologice:

30^1.1. - (1) Pentru produsele din producția internă, baza de impozitare este reprezentată de prețul de livrare, respectiv prețul de vânzare al produselor practicat de producător, mai puțin acciza.

(2) În cazul produselor supuse accizelor nearmonizate pentru care acciza este stabilită în cotă procentuală, provenite din achiziții intracomunitare, transformarea în lei a prețurilor de achiziție exprimate în diverse valute - ca bază de impozitare pentru accize - se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, utilizat la înregistrarea în contabilitate, și anume cursul de schimb valabil la data recepției produselor achiziționate."

44. La punctul 30^2, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"30^2. (1) Operatorul economic - persoană fizică sau juridică autorizată -, în exercitarea activității acestuia, poate achiziționa din alte state membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 207 din Codul fiscal, cu condiția deținerii unei autorizații pentru achiziții intracomunitare de astfel de produse emise de autoritatea fiscală teritorială."

45. La punctul 31, după alineatul (12) se introduc șapte noi alineate, alineatele (13)-(19), cu următorul cuprins:

"(13) Produsele supuse accizelor nearmonizate prevăzute la art. 207 lit. d)-j) din Codul fiscal, provenite din producție internă, livrate direct de către producător în alt stat membru, nu intră sub incidența accizelor.

(14) Operatorii economici care achiziționează direct de la producător produse supuse accizelor nearmonizate prevăzute la art. 207 lit. d)-j) din Codul fiscal, provenite din producție internă și care sunt ulterior exportate sau livrate în alt stat membru, fără a suporta vreo modificare, pot beneficia la cerere de restituirea accizelor.

(15) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, în intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării către un alt stat membru sau a operațiunii de export către o țară terță.

(16) Cererea prevăzută la alin. (15) va conține obligatoriu informații privind cantitatea produselor expediate, statul membru de destinație sau țara terță, valoarea totală a facturii și fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(17) În cazul exportului, odată cu cererea de restituire solicitantul trebuie să depună:

a) copia documentului care atestă achiziția produsului de la producător;

b) unul dintre următoarele documente:

1. declarația vamală de export, certificată de biroul vamal de ieșire din teritoriul comunitar, și/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală;

2. documentul de însoțire de export (EAD), certificat de biroul vamal de ieșire din teritoriul comunitar, și/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală;

3. confirmarea electronică a părăsirii teritoriului comunitar, transmisă de biroul vamal de ieșire.

(18) În cazul livrării către alt stat membru, odată cu cererea de restituire solicitantul trebuie să depună:

a) copia documentului care atestă achiziția de la producător;

b) copia facturii către cumpărătorul din statul membru de destinație.

(19) În toate situațiile de restituire prevăzute la acest punct, nedepunerea cererii în termenul legal atrage pierderea dreptului de a beneficia de restituire."

46. La punctul 33, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

"(1^1) Nu intră sub incidența obligației prevăzute la art. 219 alin. (2) din Codul fiscal operatorii economici care importă sau care achiziționează din alte state membre produse supuse accizelor, pentru care exigibilitatea accizelor a intervenit la momentul întocmirii formalităților vamale de import și, respectiv, la momentul recepției produselor, iar accizele au fost plătite conform termenelor legale."

47. La punctul 36, alineatul (2) se abrogă.

48. După punctul 66 se introduc patru noi puncte, punctele 67-70, cu următorul cuprins:

"67. (1) Antrepozitarii autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 din Codul fiscal, care dețin autorizații valabile, eliberate înainte de 1 ianuarie 2008, și care nu s-au încadrat în prevederile pct. 66, au obligația de a depune la Autoritatea Națională a Vămilor, până la data de 31 ianuarie 2009 inclusiv, în vederea obținerii clasificării tarifare, următoarele documente:

a) lista tipurilor de produse finite realizate în antrepozitul fiscal;

b) specificația tehnică sau alte documente certificate pentru conformitate, din care să rezulte compoziția cantitativă pentru fiecare produs, lista cantitativă completă a materiilor prime utilizate, natura și compoziția fiecărei materii prime, procesul tehnologic de fabricație a produsului;

c) certificate de analiză emise conform prevederilor legale în vigoare, care să conțină determinările necesare stabilirii clasificării tarifare, sau, până la obținerea acestor certificate de analiză, dovada solicitării analizelor de laborator asupra probelor de produse.

(2) Antrepozitarii autorizați au obligația de a depune rezultatele analizelor de laborator la Autoritatea Națională a Vămilor, în termen de 15 zile de la data primirii acestora.

(3) Antrepozitarii autorizați care nu respectă termenele prevăzute la alin. (1) și (2) se sancționează cu revocarea autorizației, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. l) și art. 185 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal.

(4) Autoritățile vamale teritoriale vor verifica informațiile privind încadrarea tarifară și nivelul accizelor corespunzător produselor accizabile rezultate, în baza analizelor de laborator, comparativ cu informațiile înscrise în autorizația de antrepozit fiscal.

(5) Atunci când în urma verificării rezultă o altă încadrare tarifară și/sau un alt nivel de acciză, autoritatea vamală va înștiința Comisia de autorizare pentru modificarea corespunzătoare a elementelor din autorizația de antrepozit fiscal, respectiv cea de antrepozitar autorizat.

68. Autorizațiile de utilizator final emise potrivit prevederilor pct. 23.3, cu valabilitate de 3 ani, vor fi prezentate autorității fiscale emitente în vederea preschimbării până la data de 31 martie 2009. După această dată, autorizațiile respective își pierd valabilitatea.

69. Operatorii economici care dețin autorizații de utilizator final potrivit prevederilor pct. 5^1.3 sunt obligați să constituie garanția aferentă cantității de produse accizabile rămase de achiziționat sau de utilizat din cantitatea aprobată, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I.

70. (1) Antrepozitarii autorizați care dețin autorizații valabile au obligația ca până la data de 31 martie 2009 să actualizeze documentația potrivit prevederilor pct. 8 alin. (3), după caz.

(2) Toți antrepozitarii autorizați pentru producție de produse accizabile, care dețin autorizații valabile, au obligația de a prezenta aceste autorizații la autoritatea competentă privind emiterea lor, până la 31 martie 2009, în vederea completării autorizațiilor cu materiile prime accizabile care se achiziționează în regim suspensiv și sunt necesare desfășurării activității de producție de produse accizabile, după caz.

(3) Antrepozitarii autorizați care nu respectă termenul prevăzut la alin. (1) și (2) se sancționează cu revocarea autorizației, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. l) și art. 185 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal."

49. Anexa nr. 20 la normele metodologice de aplicare a titlului VII din

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se înlocuiește cu anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

50. După anexa nr. 29 la normele metodologice de aplicare a titlului VII din

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se introduce o nouă anexă, anexa nr. 30, al cărei conținut este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.