Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1174/2008

referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

prezumat în vigoare

Data actului
6 noiembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 866 din 22 decembrie 2008
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 9.001 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 143/294/2008 al Judecătoriei Săliște.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât critica, așa cum a fost formulată de autorul excepției, a fost admisă prin

Decizia Curții Constituționale nr. 347/2007 , în prezent textul de lege având o nouă reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 143/294/2008, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Pompiliu Bota.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate îngrădesc accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece prevăd posibilitatea ca plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție să poată fi depusă la instanța de judecată pe raza căreia a fost săvârșită fapta, iar nu și la instanța pe raza căreia domiciliază petentul. Având în vedere că "judecătorii domiciliază pe raza intimatului și sunt controlați în trafic de aceiași polițiști ale căror procese verbale sunt contestate, imparțialitatea lor poate fi pusă la îndoială". Mai mult, dacă petentul sau, eventual, martorii domiciliază departe de instanța competentă, pot să apară probleme care duc la tergiversarea soluționării cauzei într-un termen rezonabil.

Judecătoria Săliște apreciază că prin textul de lege atacat nu se aduce atingere dreptului petentului la un proces echitabil și nici dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, petentul având acces la o instanță independentă și imparțială pentru soluționarea plângerii într-un termen rezonabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) și

art. 26^2 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

nu contravin principiului neretroactivității legii, ele urmând a fi aplicate începând cu data intrării lor în vigoare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Din analiza susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate și a încheierii de sesizare a Curții Constituționale rezultă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 118 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, în forma anterioară modificărilor aduse prin

art. I pct. 57 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Dispozițiile aveau următorul conținut: "(5) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit în termen instanței de judecată pe raza căreia a fost săvârșită fapta."

Autorul excepției susține că aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 347 din 3 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2007, a fost admisă excepția referitoare la dispozițiile

art. 118 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, reținându-se că textul de lege criticat, prin instituirea obligației de depunere a plângerii contravenționale la organul constatator, îngrădește accesul direct la justiție atât timp cât nu prevede că alternativă și posibilitatea ca plângerea să poată fi depusă și la instanța de judecată. Ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , legiuitorul a pus în acord dispozițiile art. 118 cu Decizia Curții Constituționale.

Analizând noua reglementare, Curtea observă că soluția legislativă care face obiectul criticilor în prezenta cauză, și anume competența soluționării plângerii de instanța în raza căreia a fost constatată fapta contravențională, a fost preluată de dispozițiile art. 118 alin. (1) din ordonanță, care prevăd că "împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta". Prin urmare, Curtea urmează a se pronunța cu privire la constituționalitatea acestor prevederi.

Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, de exemplu, prin

Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a reținut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție prin care se constată încălcări ale dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice este menită să dea expresie garanțiilor constituționale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. În plus, această modalitate de reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 143/294/2008 al Judecătoriei Săliște.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.