Decizia nr. 1288/2008
referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Fănel Trandafir în Dosarul nr. 17.944/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituție invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 17.944/63/2007, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Fănel Trandafir într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect contestarea unui act administrativ-fiscal.
În motivarea excepției se arată că după trecerea termenului de 15 zile de la data afișării/publicării deciziei de impunere, termen stabilit de textul de lege criticat, se consideră îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) teza întâi și
art. 45 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , republicată, "organul de executare silită din cadrul A.F.P. putând trece la luarea măsurilor de executare împotriva contribuabilului". Autorul excepției consideră că aceste măsuri nu pot fi luate decât după comunicarea actului administrativ, "cu atât mai mult cu cât în speța ce face obiectul Dosarului nr. 17.944/2007 al Tribunalului Dolj este vorba despre reîncadrarea prețului unei tranzacții imobiliare și stabilirea printr-o decizie din 30 august 2006 publicată pe internet a unor obligații fiscale suplimentare extrem de ridicate valoric în sarcina contestatorului, decizie despre care acesta nu a avut cunoștință până la data de 1 iunie 2007 și nu s-a putut apăra". Altfel, textul de lege criticat îngrădește dreptul contribuabilului de a se adresa justiției, drept consacrat de art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, "căci nu orice persoană are acces la internet și nu orice persoană are posibilitatea de a se deplasa la sediul organului fiscal, după un an de la încheierea unei tranzacții, pentru a vedea dacă s-a publicat vreo decizie de impunere împotriva sa". Se mai susține că art. 44 alin. (3) din ordonanța criticată acordă drepturi sporite organelor fiscale, care excedează celor prevăzute de Codul de procedură civilă, întrucât Codul "nu conține posibilitatea pentru instanță de a considera comunicat un act procedural dacă a fost publicat pe site-ul Ministerului Justiției". În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin și art. 136 alin. (5) din Constituție, întrucât "proprietatea privată devine lipsită de orice ocrotire".
Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
este nefondată. În acest sens, în esență, arată că "procedura de comunicare a actelor administrativ-fiscale, similară în mare parte cu procedura de comunicare reglementată de Codul de procedură civilă, este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2002 sunt constituționale. Aceasta, deoarece comunicarea actului administrativ-fiscal prin anunț se face în ipoteza în care comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalități prevăzute de textul criticat, prevenindu-se astfel "posibilitatea tergiversării cauzei din pricina unei permanente lipse de procedură, determinate de reaua-credință a debitorului". De asemenea, consideră că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 136 alin. (5).
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, în temeiul
art. V din Ordonanța Guvernului nr. 35/2006
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.
Articolul 44
alin. (3) prevede: "(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului." [Art. 35 la care textul face trimitere prevede: "Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale."]
În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) - "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", alin. (2) - "Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept" și alin. (4) - "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", precum și ale art. 136 alin. (5) - "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
În esență, autorul excepției consideră că
art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , care prevede că actul administrativ-fiscal emis pe numele contribuabilului se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului privind emiterea acestuia și pe pagina de internet (a autorității administrației publice locale sau a consiliului județean) sunt neconstituționale, întrucât "nu orice persoană are acces la internet și nu orice persoană are posibilitatea de a se deplasa la sediul organului fiscal, după un an de la încheierea unei tranzacții, pentru a vedea dacă s-a publicat vreo decizie de impunere împotriva sa" și pentru că "proprietatea privată devine lipsită de orice ocrotire".
Analizând aceste susțineri, urmează a se constată că ele sunt neîntemeiate. Art. 44 din ordonanță, intitulat "Comunicarea actului administrativ fiscal", dispune la alin. (1) cu privire la obligativitatea comunicării actului administrativ fiscal contribuabilului căruia îi este destinat, precum și împuternicitului în cazul contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit, sau curatorului în situația numirii unui curator fiscal. Alin. (2) al articolului prevede modalitățile de îndeplinire a acestei obligații, astfel: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. Procedura de comunicare prin publicitate este prevăzută la alin. (3) al art. 44, criticat ca fiind neconstituțional, și constă în afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală sau, după caz, a autorității administrației publice locale, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ-fiscal pe numele contribuabilului. Tot alin. (3) al art. 44 mai prevede că publicitatea prin internet se face și "în cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35 [...]", adică actele emise de "compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale", care sunt "competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale".
Așadar, rezultă că art. 44 din legea criticată dispune atât cu privire la obligativitatea comunicării actelor administrative fiscale, cât și, detaliat, la modalitățile de realizare a acestei obligații. Una dintre modalități este și, numai în cazul actelor administrative emise de organele competente potrivit art. 35 din lege, prin afișarea actelor, concomitent, la sediul organului fiscal emitent, precum "și pe pagina de internet". În opinia autorului excepției, prevederea referitoare la afișarea actului administrativ pe internet este neconstituțională, întrucât peste 38% din populația țării nu are acces la internet, ceea ce contravine art. 21 din Constituție. Cu privire la aceasta, Curtea constată că, față de faptul că procedura de comunicare a actelor administrativ-fiscale prin afișare pe internet este doar una dintre posibilitățile de aducere la cunoștința contribuabilului a actului emis în sarcina sa, critica privind încălcarea accesului liber la justiție nu poate fi reținută. De altfel, din actele dosarului rezultă că, în cauză, comunicarea actului administrativ-fiscal de impunere nu s-a putut realiza datorită lipsei de la domiciliu a destinatarului, situație în care s-a procedat la comunicarea prin publicitate. Totodată, susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea accesului liber la justiție este contrazisă de însăși existența pe rolul Curții Constituționale a prezentei cauze cu care a fost sesizată prin Încheierea din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ în Dosarul nr. 17.944/63/2007.
O altă susținere a autorului excepției constă în aceea că art. 44 alin. (3) din ordonanța criticată acordă drepturi sporite organelor fiscale, care excedează celor prevăzute de Codul de procedură civilă, întrucât acesta "nu conține posibilitatea pentru instanță de a considera comunicat un act procedural dacă a fost publicat pe site-ul Ministerului Justiției." Și această critică urmează a fi înlăturată, întrucât și Codul de procedură civilă stabilește în Cartea II, Titlul II, Capitolul II - "Citațiile și comunicarea actelor de procedură" posibilitatea comunicării prin publicitate a citațiilor și a actelor de procedură în situații expres reglementate.
Autorul excepției mai invocă și încălcarea art. 136 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice", cu motivarea că "proprietatea privată devine lipsită de orice ocrotire". Cu privire la aceasta, urmează a se constată că, potrivit art. 56 din Constituție - "Contribuții financiare", cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice. Garanția constituțională a respectării dreptului de proprietate este prevăzută de art. 139 din Constituție, în sensul că impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat sau ale bugetelor locale se stabilesc numai prin lege. Or, Codul de procedură fiscală este o astfel de lege.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Fănel Trandafir în Dosarul nr. 17.944/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.