Decizia nr. 1316/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 496 și art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Trandafir și Zamfira Trandafir în Dosarul nr. 10.832/281/2007 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10.832/281/2007, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 496 și art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată de către Marin Trandafir și Zamfira Trandafir, autorii excepției de neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16, art. 21 și art. 24, întrucât instituie competența executorului de a întocmi procesul-verbal de situație și de a emite somația către debitor, limitându-i acestuia dreptul de a se adresa justiției și dreptul de a se apăra. În acest mod, se ajunge la situația ca debitorul să fie pus într-o situație de inferioritate față de creditorul urmăritor.

Judecătoria Ploiești și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție din moment ce actele întocmite de către executorul judecătoresc sunt supuse cenzurii instanțelor judecătorești.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 496 și art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, texte care au următorul cuprins:

- Art. 496 din Codul de procedură civilă: "În vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta și va încheia un proces-verbal de situație. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute în art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 și 14, și descrierea cât mai amănunțită a imobilului urmărit".

- Art. 497 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă: "După întocmirea procesului-verbal de situație, executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal".

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile legale contestate fac parte integrantă din Secțiunea II - Formalitățile premergătoare vânzării la licitație al Capitolului IV - Urmărirea silită a bunurilor imobile din cadrul Cărții V - Despre executarea silită al Codului de procedură civilă. Aceste dispoziții legale acordă un rol important executorului judecătoresc în cadrul executării silite, hotărârile judecătorești, precum și celelalte titluri executorii fiind executate de către acesta, în temeiul art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Curtea reține că este de resortul exclusiv al legiuitorului de a prevedea în sarcina executorului judecătoresc dreptul de a efectua anumite operațiuni ce premerg vânzării la licitație a bunurilor imobile a acestuia, în speță încheierea procesului-verbal de situație. Acest lucru nu echivalează, însă, cu lipsa oricărui remediu procesual aflat la îndemâna părților interesate. De aceea, legiuitorul a prevăzut la art. 399 din Codul de procedură civilă faptul că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. În consecință, este evident că și debitorul împotriva căruia poartă executarea silită a unui bun imobil are posibilitatea de a face o asemenea contestație. De asemenea, și somația de plată prevăzută la art. 497 alin. 1 din Codul de procedură civilă poate fi atacată în aceleași condiții.

Având în vedere cele arătate, Curtea reține că nu se poate susține încălcarea accesului liber la justiție sau a dreptului la apărare al debitorului.

Raportat la critica de neconstituționalitate ce vizează încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât principiul egalității presupune soluții juridice similare unor situații comparabile; or este evident că executorul judecătoresc și creditorul, respectiv debitorul nu se află în aceeași situație, astfel încât tratamentul juridic ce se impune într-o asemenea ipoteză nu poate fi decât diferit.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 496 și art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Trandafir și Zamfira Trandafir în Dosarul nr. 10.832/281/2007 al Judecătoriei Ploiești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2008.