Decizia nr. 1269/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta

Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2007

pentru completarea

Legii nr. 202/2006

privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituțională, excepție ridicată de Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă în Dosarul nr. 3.774/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde partea Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin consilier juridic Florentina Manea, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea prezentă a depus la dosarul cauzei note prin care solicită și argumentează soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care susține, pe scurt, argumentele expuse în notele scrise depuse anterior la dosar, menținând solicitarea cu privire la respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, pe parcursul derulării procesului în fața instanței de judecată, reclamantul-autor al excepției a depus o cerere de renunțare la judecată, de care instanța a luat act, dar a dispus repunerea pe rol a cauzei și trimiterea acesteia Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate anterior ridicate. În consecință, apreciază că instanța de contencios constituțional a fost nelegal sesizată, impunându-se respingerea ca inadmisibilă a excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.774/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2007

pentru completarea

Legii nr. 202/2006

privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituțională.

Excepția a fost ridicată de Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă într-o acțiune de contencios administrativ prin care a fost solicită constatarea nulității ordonanței de urgență criticate, precum și a unor acte administrative subsecvente, excepția de neconstituționalitate invocată făcând parte integrantă a contestației.

În motivarea excepției autorul acesteia arată, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2007

nu îndeplinește cele trei condiții care justifică, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, adoptarea unui astfel de act normativ, motivele invocate în preambulul său drept situații extraordinare reprezentând, în realitate, "fapte cu caracter extraordinar", pentru a căror reglementare era suficientă emiterea unei hotărâri de Guvern. În plus, se susține că reglementările actului normativ criticat afectează o instituție fundamentală a statului român, în speță Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție. Se mai adaugă că, prin conținutul său,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2007

a instituit o serie de paralelisme, reglementări ale acesteia fiind deja cuprinse în conținutul unor hotărâri de Guvern. Cât privește critica de neconstituționalitate intrinsecă, se arată că art. II din ordonanță încalcă dreptul de a alege locul de muncă, prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, și "se ignoră dreptul la informare și de consultare a reprezentanților salariaților din cele două direcții ale Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și ale Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, prevăzute în art. 41 alin. (2) din Constituție în sintagma «alte situații specifice stabilite prin lege»". De asemenea, sunt nesocotite dispozițiile art. 41 alin. (2) și (5) din același act fundamental și prin aceea că art. II alin. (4) din ordonanță garantează drepturile salariale ale personalului "numai până la reorganizare, modificând astfel condițiile esențiale ale unui raport de muncă, înlocuindu-se principiul consensualismului și al bunei-credințe, al stabilității cu cel al unor impuneri unilaterale, sub condiții".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece excepția de neconstituționalitate constituie, în realitate, obiectul principal al acțiunii judiciare introduse la instanța de contencios administrativ, ceea ce contravine prevederilor

art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . În subsidiar, susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2007

a fost adoptată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. În plus, se precizează că autorii excepției critică, în realitate, conținutul textelor legale în contextul propriilor dorințe și interpretări, apreciindu-se totodată că nici nu sunt corelate cu alte dispoziții legale în vigoare, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 212 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2007

pentru completarea

Legii nr. 202/2006

privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2007, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 271/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 4 octombrie 2007.

Autorul excepției consideră că actul normativ criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor art. 115 alin. (1), (4) și (6) din Constituție, în sensul că acesta a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la valorile supreme ale statului român și principiul supremației Constituției și al respectării legilor, art. 15 - Universalitatea, art. 31 - Dreptul la informație, art. 41 alin. (1), (2) și (5) - Munca și protecția socială a muncii, art. 51 alin. (1) și (4) - Dreptul la petiționare, art. 61 alin. (1) care proclamă Parlamentul ca organ reprezentativ al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și de art. 108 alin. (2) și (3) privind emiterea hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține următoarele:

Critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției cuprinde două aspecte, primul referindu-se la nerespectarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, privind condițiile cumulative care justifică și pe care, totodată, trebuie să le îndeplinească o ordonanță de Guvern adoptată în regim de urgență, ceea ce constituie critica de neconstituționalitate extrinsecă pe care Curtea urmează să o analizeze cu prioritate. În acest sens, autorul excepției susține că situația extraordinară, astfel cum e motivată în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2007 , nu constituie în realitate o justificare suficientă pentru adoptarea actului normativ criticat, situațiile reglementate cu acest prilej fiind deja cuprinse în normele unor acte normative deja existente. Mai mult, pentru reglementarea "faptelor cu caracter extraordinar", la care se face referire în preambulul ordonanței, era suficientă emiterea unei hotărâri de Guvern.

Față de aceste critici, Curtea constată că legiuitorul delegat invocă, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2007 , drept situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, necesitatea "aducerii la îndeplinire a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, care stipulează că, în termen de 15 zile de la data intrării sale în vigoare, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale vor supune Guvernului spre adoptare proiectele de acte normative pentru reglementarea măsurilor privind înființarea, reorganizarea, organizarea și funcționarea lor, context în care Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse se va reorganiza". Ca atare, se arată în continuare, se impune adoptarea, în regim de urgență, a acestui act normativ "prin care se reglementează preluarea de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a atribuțiilor ministerului în domeniul protecției cetățenilor români care lucrează în străinătate, în contextul aderării la Uniunea Europeană și al colaborării Agenției cu serviciile publice de ocupare din cadrul Serviciului European de Ocupare a Forței de Muncă (EURES)". Se invocă totodată maxima operativitate în întreprinderile tuturor măsurilor administrative necesare în vederea asigurării și protejării drepturilor și libertăților cetățenilor români care lucrează în străinătate, astfel încât drepturile acestei categorii de persoane să nu fie afectate de modificările instituționale ce au loc, în considerarea faptului că toate aceste elemente vizează interesul public și constituie situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată.

Văzând acestea, Curtea constată că actul normativ criticat este constituțional, sub aspectul respectării condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, respectiv existența unei situații extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată și motivarea urgenței în cuprinsul său. Potrivit art. 102 alin. (1) din Constituție, Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice, astfel că reorganizarea unor instituții aflate în subordinea unui minister intră în atribuțiile sale legale. Pentru buna funcționare a puterii executive, sub toate componentele sale, cum sunt structurile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, este justificată adoptarea în regim de urgență a unui act normativ cum este

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2007

pentru completarea

Legii nr. 202/2006

privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituțională, având în vedere, totodată, și respectarea termenului de 15 zile prevăzut de

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2007

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale.

Cât privește susținerile autorului excepției referitoare la un așa-zis paralelism creat odată cu adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2007 , Curtea observă că acestea nu sunt de natură a determina declararea ca fiind neconstituțional a unui act normativ sau a unui text de lege. Corelarea legislației specifice unui anumit domeniu, în vigoare la un moment dat, precum și respectarea normelor de tehnică legislativă odată cu adoptarea unui act normativ nu constituie aspecte ce se supun controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

Al doilea aspect al criticii privește neconstituționalitatea intrinsecă a reglementărilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2007 , raportată la prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 15, 31, art. 41 alin. (1), (2) și (5), art. 51 alin. (1) și (4), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. p), art. 108 alin. (2) și (3) și art. 115 alin. (6) din Constituție.

În ce privește invocarea art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, autorul excepției pretinde încălcarea acestuia din prisma nerespectării prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă; or, așa cum s-a arătat deja, nerespectarea unei legi nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, deoarece aceasta trebuie să vizeze, evident, încălcarea unor norme fundamentale sau convenționale, și nu a unor dispoziții legale.

Referitor la nerespectarea prevederilor art. 15, art. 51 alin. (1) și (4), art. 61 alin. (1) și ale art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, Curtea constată că autorul nu motivează pretinsa neconformitate dintre aceste texte și reglementările

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2007 , astfel că aceste susțineri nu pot fi reținute.

Curtea observă că autorul excepției invocă în același timp atât prevederile art. 108 alin. (2) și (3), referitoare la hotărâri și ordonanțe, ca acte ale Guvernului, cât și ale art. 115 alin. (1), (4) și (6) din Constituție, referitoare la delegarea legislativă, ceea ce denotă o confuzie între cele două categorii de acte normative pe care Guvernul le poate emite potrivit delegării legislative, reglementate de art. 115 din Constituție, respectiv între ordonanța pe care Guvernul o poate adopta în baza unei legi speciale de abilitare, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, conform alin. (1) al art. 115, și ordonanța de urgență, care nu face obiectul unei legi de abilitare, supunându-se condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4), (5) și (6) din Constituție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece nici Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și nici Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă nu fac parte din categoria instituțiilor fundamentale ale statului, în sensul textului constituțional indicat, acestea fiind instituții publice aflate în structura aparatului de lucru a unui minister.

În sfârșit, autorul excepției mai pretinde că prevederile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2007 , în general, și ale art. II alin. (4), în special, contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1), (2) și (5) din Constituție, privind munca și protecția socială a muncii, deoarece acestea afectează "dreptul de a alege locul de muncă" și "dreptul la informare și de consultare ale reprezentanților salariaților din cele două direcții ale Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și ale Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă".

Or, dispozițiile art. II din ordonanța criticată conțin norme referitoare la preluarea personalului încadrat în Direcția protecția drepturilor cetățenilor români care lucrează în străinătate și la Direcția evidență și monitorizare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, la trecerea Oficiului Migrației Forței de Muncă în subordinea aceleiași agenții, în cadrul unor măsuri de reorganizare ce trebuie aduse la îndeplinire în 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței criticate. Alin. (4) al art. II prevede că până la reorganizarea structurilor de mai sus, preluate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, drepturile salariale ale acestora se mențin. Or, Curtea constată că aceste prevederi nu conțin norme de natură să aducă atingere dreptului la muncă și protecției sociale, consacrate de art. 41 alin. (1), (2) și (5) din Constituție, și nici dreptului la informație, garantat de art. 31 din aceasta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2007

pentru completarea

Legii nr. 202/2006

privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare instituțională, excepție ridicată de Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă în Dosarul nr. 3.774/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.