Decizia nr. 1352/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002 , precum și ale art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 94/2000 29 iunie 2000 (prevederi anume) privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România
- Legea nr. 48/2004 23 martie 2004 (prevederi anume) privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și co…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , prin raportare la
art. VI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
și la
art. II din titlul II al Legii nr. 247/2005 , ale
art. II din Legea nr. 48/2004
și ale
art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, raportate la
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , excepție ridicată de Istvan Jeno Kovacs și Jolan Kovacs în Dosarul nr. 17.975/211/2006 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 4 decembrie 2008 și apoi la 10 decembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 17.975/211/2006, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , prin raportare la
art. VI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
și la
art. II din titlul II al Legii nr. 247/2005 , ale
art. II din Legea nr. 48/2004
și ale
art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, raportate la
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , excepție ridicată de Istvan Jeno Kovacs și Jolan Kovacs.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin principiului securității juridice, ca o parte componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, datorită modificărilor succesive ale normelor care reglementează restituirea imobilelor ce au aparținut cultelor religioase. Astfel, deși
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000
nu prevede niciun termen pentru formularea acțiunilor împotriva actelor de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul acestei ordonanțe, legiuitorul a intervenit succesiv prin mai multe acte normative, stabilind noi termene de prescripție cu intervale foarte mari între acestea. În opinia autorilor, în acest fel "este afectată soarta juridică a celor care depind de depunerea în termen a cererilor de restituire a imobilelor de către cei care pretind un drept de proprietate asupra acestora".
Tribunalul Cluj - Secția civilă consideră că excepția este fondată, deoarece prevederile de lege criticate contravin principiului securității juridice, ca o parte componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege sunt constituționale. În acest sens face referire la jurisprudența Curții cu privire la instituția prescripției și a termenelor în general.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele prevederi de lege:
1.
Articolul 1
alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, în temeiul
art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu următorul conținut: "În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie."
2.
Articolul II
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, potrivit căruia "Dreptul la acțiune prevăzut la titlul II
art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002
se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
3. Art. III al titlului II - "Modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România" din
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu următorul conținut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut la
art. 41 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/202, cu modificările și completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Textele constituționale considerate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 148 alin. (2) privitor la integrarea europeană. Este invocată și încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica autorului pune în discuție problema încălcării principiului securității raporturilor juridice, datorită modului de succedare a prevederilor de lege ce reglementează restituirea imobilelor care au aparținut cultelor religioase.
I. Analizând aceste critici, Curtea constată că prevederile
art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt neconstituționale, întrucât, în lumina dispozițiilor art. 11 și ale art. 20 alin. (2) din Constituție, acestea contravin dispozițiilor art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]".
În aplicarea acestor dispoziții Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în Cazul "Brumărescu contra României", 1999, a statuat că: "Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care susține, între altele, că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie repusă în cauză."
Aceste considerente sunt pe deplin aplicabile și în privința prevederilor
art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 , întrucât stabilesc un nou termen pentru retrocedarea imobilelor aparținând cultelor religioase, deși prin reglementări anterioare au fost stabilite alte termene ce nu au fost prorogate, ceea ce contravine principiului securității raporturilor juridice și conceptului de "proces echitabil" impus de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții coroborate cu cele din preambulul Convenției.
II. În ceea ce privește prevederile
art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , potrivit cărora cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) al ordonanței se pot depune în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia, Curtea constată că acestea au scopul de a asigura tocmai stabilitatea raporturilor juridice care privesc retrocedarea imobilelor, astfel că excepția referitoare la aceste prevederi urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
III. În fine, Curtea observă că excepția referitoare la
art. II din Legea nr. 48/2004
a rămas fără obiect, întrucât
art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , la care face trimitere acest text de lege, a fost abrogat prin
art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, și ca atare excepția urmează a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Istvan Jeno Kovacs și Jolan Kovacs în Dosarul nr. 17.975/211/2006 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.
2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.
3. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. II din Legea nr. 48/2004
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.