Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 21/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

prezumat în vigoare

Data actului
8 ianuarie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 45 din 27 ianuarie 2009
Citat de
6 acte
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 9.136 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 247/2005 19 iulie 2005 (prevederi anume) privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Societatea Comercială "Horticolă Dunărea" - S.A. din comuna Vădeni în Dosarul nr. 5.416/196/2007 al Tribunalului Brăila - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că la dosar a fost comunicată o adresă prin care autoarea excepției solicită un nou termen, în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, deoarece consideră că autorul excepției a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, încheierea de sesizare a instanței fiind din data de 9 octombrie 2008.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare formulată de autorul excepției.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură care nu afectează accesul liber la justiție, dispozițiile constituționale ale art. 44 neavând incidență în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.416/196/2007, Tribunalul Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost invocată în recursul formulat de autor împotriva Sentinței civile nr. 1.285/19.02.2008, pronunțată de Judecătoria Brăila într-o cauză de fond funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține, în esență, că înlăturarea căii de atac a apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, deși acest din urmă text garantează egalitatea de tratament a cetățenilor în fața legii. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care părțile sunt lipsite de un grad de jurisdicție, cel al apelului. De asemenea, consideră că se încalcă și dispozițiile constituționale în materia proprietății, invocate, deoarece măsura adoptată prin legea specială, de a înlătura calea de atac a apelului, nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere existenței dreptului.

Tribunalul Brăila - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129, arătând că legiuitorul are dreptul de a institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situații deosebite.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt constituționale. Arată că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Consideră că textul de lege criticat nu contravine nici dispozițiilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin încheiere, Curtea a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Astfel cum rezultă din motivarea excepției, autorul excepției critică însă doar prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII - Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare - al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care au următorul conținut: "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului."

Autorul excepției invocă încălcarea atât a dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cât și a dispozițiilor art. 6 relative la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești, în procesele funciare, în primă instanță sunt supuse numai recursului.

Curtea constată că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar art. 126 alin. (2) din Constituție prevede că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt prevăzute prin lege.

De altfel, Curtea a statuat, în mod constant, că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Așa fiind, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, Curtea observă că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Cât privește invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidență în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Societatea Comercială "Horticolă Dunărea" - S.A. în Dosarul nr. 5.416/196/2007 al Tribunalului Brăila - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.