Decizia nr. 1389/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dramitos Agro"- S.R.L. din comuna Ciocârlia în Dosarul nr. 1.427/256/2008 al Judecătoriei Medgidia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.427/256/2008, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dramitos Agro" - S.R.L. din comuna Ciocârlia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul apreciază că prevederile

art. 62 din Legea nr. 58/1934

contravin liberului acces la justiție, întrucât introduc o cale de atac specială, numită opoziție la executare, care poate fi formulată în termen de 5 zile de la primirea somației prin care creditorul solicită executarea cambiei învestite cu formulă executorie. Or, în condițiile în care Codul de procedură civilă, dreptul comun în materia executării silite, prevede procedura contestației la executare împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva somației de plată, procedură care poate fi declanșată în termen de 15 zile de la data la care debitorul a luat cunoștință despre executare, existența unei proceduri speciale, paralele, este de natură a crea confuzii și o practică neunitară în jurisdicția instanțelor. Așa fiind, reglementarea procedurii speciale din

Legea nr. 58/1934

este neconstituțională, întrucât restrânge accesul la justiție prin instituirea unui termen mai redus decât reglementarea de drept comun în care partea interesată poate ataca titlul executoriu.

Judecătoria Medgidia consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât partea interesată are posibilitatea să aleagă calea unei acțiuni în justiție în care poate invoca apărări pe fond împotriva actului contestat. Introducerea unei căi speciale de atac, a unor termene și a unor proceduri speciale nu este de natură a provoca o restrângere a dreptului la apărare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră excepția ca fiind neîntemeiată. Instituirea unei norme speciale cu privire la momentul declarării căii de atac, prin care se derogă de la norma generală, nu are semnificația unei restrângeri aduse liberului acces la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art.146 lit.d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 62 din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care are următorul conținut: "În termen de 5 zile de la primirea somațiunii, debitorul poate face opoziție la executare.

Opoziția se va introduce la judecătoria care a învestit cambia cu formulă executorie. Judecătoria va judeca opoziția potrivit Codului de procedura civilă, de urgență și cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.

Hotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare.

Instanța va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura.

În caz de suspendare a executării creditorul va putea obține măsuri de asigurare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și în art. 21 alin. (1) și (2) cu privire la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 62 din Legea nr. 58/1934

reglementează opoziția împotriva somației de plată a titlului executoriu constituit de cambie, cale de atac care se declară în termen de 5 zile de la comunicarea somației. Textul de lege criticat reprezintă o normă specială, ce derogă de la prevederile referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă, sub aspectul termenului în care poate fi introdusă calea de atac împotriva actului de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege.

În consecință, prin reglementările cuprinse în

art. 62 din Legea nr. 58/1934 , referitoare la termenul de revizuire, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești, în termenul legal, cu calea de atac împotriva actului de executare a cambiei. Astfel, obligația exercitării drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Cât privește susținerea autorului excepției potrivit căreia "pentru aceeași operațiune pot fi invocate două temeiuri de drept", procedura specială prevăzută de

Legea nr. 58/1934 , respectiv procedura generală a contestației la executare reglementată de Codul de procedură civilă, împrejurare ce poate genera "o practică neunitară" a instanțelor judecătorești, Curtea constată că acestea sunt aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele de judecată, competente în mod exclusiv să stabilească normele aplicabile cauzelor deduse judecății.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dramitos Agro" - S.R.L. din comuna Ciocârlia în Dosarul nr. 1.427/256/2008 al Judecătoriei Medgidia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2008.