Decizia nr. 1397/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Radu Vlădoianu și Tincuța Marilena Vlădoianu în Dosarul nr. 8.305/215/2008 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.305/215/2008, Judecătoria Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Radu Vlădoianu și Tincuța Marilena Vlădoianu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că prevederile art. 400^1 din Codul de procedură civilă sunt contrare principiului egalității în drepturi, întrucât persoana care deține în coproprietate bunuri alături de o persoană supusă unei executări silite este obligată să suporte o împărțeală forțată a bunurilor aflate în indiviziune, cu consecințe potențial defavorabile din punct de vedere economic. Astfel, dispozițiile criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată al persoanelor nevoite să iasă forțat din indiviziune, încălcând prevederile art. 44 și 53 din Constituție.

Judecătoria Craiova - Secția civilă consideră excepția ca fiind neîntemeiată, apreciind că procedura de judecată a contestației la executare se întemeiază pe prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, care prevăd în mod expres că reglementarea competenței și a procedurii de judecată se face prin lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 400^1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, în cadrul judecării contestației la executare declarate împotriva executării silite sau împotriva oricărui act de executare, instanța poate dispune împărțirea bunurilor comune atunci când persoana interesată o solicită. Această posibilitate este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 728 alin. 1 teza întâi din Codul civil, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune", în această situație devenind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă cuprinse în cartea VI "Proceduri speciale", cap. VII1 privind "Procedura împărțelii judiciare".

Textul de lege criticat asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecății, iar pe de altă parte, permite creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Așa fiind, existența proprietății comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărțeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparțin exclusiv debitorului urmărit.

Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea de a urmări fie întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din prețul obținut din vânzarea întregului imobil.

Așa fiind, Curtea reține că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puși, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligați să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin decizia menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Radu Vlădoianu și Tincuța Marilena Vlădoianu în Dosarul nr. 8.305/215/2008 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2008.