Decizia nr. 33/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) și

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Cataltepe Cengiz în Dosarul nr. 2.547/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.547/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) și

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România". Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cataltepe Cengiz într-o cauză având ca obiect anularea deciziei prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus îndepărtarea sub escortă a acestuia de pe teritoriul României.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) și

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România", republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 56/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Conținutul acestor texte de lege avute în vedere de autorul excepției este următorul:

- Art. 80 alin. (5): "(5) Străinilor care au trecut ilegal frontiera de stat, precum și celor cu ședere ilegală a căror identitate nu a putut fi stabilită li se emite decizie de returnare sub escortă, care va fi însoțită de luarea în custodie publică, în condițiile prevăzute la art. 93.";

- Art. 86 alin. (1) lit. b): "(1) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini: (...)

b) care au trecut ilegal frontiera de stat.";

- Art. 102 alin. (4): "(4) Împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicției va fi de 5 ani."

În motivarea excepției se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât "pretinsa încălcare a legii nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu". Mai arată că textele de lege ce formează obiect al excepției "nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi «suficient de accesibile și precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu, astfel încât cetățeanul să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită situație» (Cauza Silver contra Regatului Unit, 1983)".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 20 care se referă la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, precum și la prioritatea reglementărilor internaționale în domeniul drepturilor fundamentale ale omului în raport cu legile interne și art. 22 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, precum și art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, potrivit căruia exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că susținerile reclamantului nu vizează în esență neconstituționalitatea textelor de lege criticate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, mai întâi, în ceea ce privește obiectul acesteia, că, în temeiul

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007

privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textele criticate se regăsesc la art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) și art. 106 alin. (4), conținutul acestora fiind identic cu al textelor în numerotarea anterioară. Așadar, Curtea urmează să ia în considerare aceste din urmă prevederi ca obiect al excepției.

În continuare, Curtea constată că textele de lege criticate reprezintă norme procedurale care nu contravin niciuneia dintre dispozițiile constituționale ori convenționale invocate de autorul excepției și care sunt redactate într-o manieră deosebit de clară și precisă, astfel încât orice persoană își poate adapta conduita în funcție de dispozițiile acestora.

Curtea observă că în argumentarea excepției autorul acesteia dezvoltă o serie de aspecte legate de situația de fapt, detaliind împrejurările concrete ale cazului său. Cu privire la aceste susțineri, Curtea reține că problemele legate de aplicarea legii și de interpretarea prevederilor legale la spețe individualizate nu sunt de competența instanței de contencios constituțional, ci a instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora se ridică excepțiile de neconstituționalitate.

În plus, Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței de judecată pentru a stabili dacă acțiunile unei persoane determinate - în cazul de față trecerea, în anumite împrejurări, a frontierei României de către autorul prezentei excepții - au constituit sau nu o încălcare a prevederilor imperative ale legii care "nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu". În caz contrar, Curtea ar nesocoti principiul independenței judecătorilor, statuat în art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) și

art. 106 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Cataltepe Cengiz în Dosarul nr. 2.547/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.