Decizia nr. 1304/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 din Legea nr. 59/1934

asupra cecului, excepție ridicată de Vasile Kraila și, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 4.800/197/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile de neconstituționalitate vizează aplicarea legii. Invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.800/197/2006, Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și ale alin. 2 din Legea nr. 59/1934

asupra cecului, excepție ridicată de Vasile Kraila și, din oficiu, de instanța de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile de lege criticate contravin art. 20 din Constituție, întrucât prevăd posibilitatea aplicării cumulative a amenzii penale și a închisorii, în timp ce Codul penal stabilește că pedepsele principale nu pot fi aplicate cumulativ.

Instanța de judecată consideră că dispozițiile

art. 84 alin. 2 din Legea nr. 59/1934 , în conformitate cu care, "când emiterea cecului se datorește unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă", sunt neconstituționale, întrucât nu definesc "faptul scuzabil", iar prin aceasta inculpatul nu-și poate exercita dreptul la apărare, neputându-se ghida după anumite repere pentru a-și susține nevinovăția. În același sens, inculpatul invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și arată că legea nu este suficient de clară și lasă loc unei marje de apreciere "care poate depăși limitele rezonabilului".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 sunt constituționale. În ce privește prevederile art. 84 alin. 2, consideră că acestea sunt neconstituționale, deoarece lipsa de claritate și de uniformitate a textelor legale examinate poate genera interpretări greșite, de natură să aducă atingere dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă atât din considerentele încheierii de sesizare, cât și din concluziile scrise ale autorului excepției, îl constituie prevederile

art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934

asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având următorul cuprins:

- Art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua: "Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: [...].

2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut.

3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alineatele 1, 2, 3 și 5 ale art. 1 și art. 11.

[...] Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3, Curtea constată că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței instanței de contencios constituțional.

Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

În plus, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

În ce privește alin. 2 teza a doua din art. 84, Curtea constată că autorul excepției critică acest text pe motiv că legiuitorul nu definește faptul scuzabil, astfel "că inculpatului nu i se garantează dreptul la apărare câtă vreme acest drept este lipsit de conținut".

Or, asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și ale alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934

asupra cecului, excepție ridicată de Vasile Kraila și, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 4.800/197/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2008.