Decizia nr. 50/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Artigen" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 4.221/59/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat nu nesocotește prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.221/59/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Artigen" - S.R.L. din Timișoara într-o acțiune, aflată în stadiul de recurs, formulată împotriva unei sentințe prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a unui ordin al ministrului de finanțe.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul legal criticat are următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (3): "Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere.".

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

sunt neconstituționale, întrucât creează o situație discriminatorie, prin avantajarea recurentului, în măsura în care textul de lege este interpretat în sensul că termenul de recurs curge de la data comunicării de către instanța de judecată a sentinței recurate, chiar dacă respectiva sentință fusese anterior comunicată recurentului de către partea adversă.

Textele constituționale invocate de autorul excepției sunt cele ale art. 52 alin. (1), potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, și cele ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstitu ționalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate reține criticile de neconstituționalitate formulate de autorul acesteia. Invocarea prevederilor art. 52 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție în argumentarea excepției de neconstituționalitate a

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , din perspectiva abordată de autorul excepției, este nefondată.

Comunicarea hotărârilor judecătorești către părți constituie una dintre garanțiile unui proces echitabil, făcându-se în scopul exercitării de către acestea a căii de atac a recursului, dacă apreciază că este necesar un asemenea demers. Numai cunoscând conținutul hotărârii părțile pot decide dacă o contestă sau nu prin intermediul recursului și ce argumente trebuie să formuleze pentru a învedera netemeinicia sau nelegalitatea acesteia. Această comunicare nu poate fi realizată însă în cadrul unei justiții private, prin intermediul unor mecanisme instituite de părțile din proces, a căror voință poate fi incertă, variabilă și greu de stabilit, ci trebuie pusă sub garanția legii. Justiția este o prerogativă care aparține statului și se realizează prin organele sale specializate, prevăzute de lege, care includ atât instanțele și judecătorii, cât și auxiliarii justiției. De aceea, justiția se înfăptuiește, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție, în numele legii, referirea fiind făcută inclusiv la aspectele procedurale. Așadar, întrucât justiția este un serviciu public al statului, nu se poate admite ipoteza enunțată de autorul excepției, care este nemulțumit de lipsa consecințelor juridice în cazul în care face el însuși, în locul instanței de judecată, comunicarea copiei hotărârii susceptibile de a fi recurată.

În plus, Curtea observă că semnificația prevederii cuprinse în art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală este că justiția se înfăptuiește prin același sistem de organe, cel al instanțelor judecătorești - care, așa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, sunt numai cele stabilite prin lege -, și că toate persoanele au o vocație egală de a le fi aplicabile aceleași dispoziții legale, indiferent că este vorba de norme de fond sau de procedură. Or, textul de lege criticat nu se abate de la toate aceste exigențe.

Nici dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituție nu pot fi reținute ca temei al constatării neconstituționalității prevederii legale ce constituie obiect al excepției. Prin instituirea posibilității exercitării recursului împotriva hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ în soluționarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, în condițiile detaliate în cuprinsul textului de lege criticat, acesta oferă persoanei interesate o modalitate concretă de a beneficia, într-o manieră eficientă, de dispozițiile constituționale mai sus amintite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Artigen" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 4.221/59/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.