Decizia nr. 162/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-șef delegat

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 110^1 alin. 1 teza finală din Codul penal, excepție ridicată de Cristina Mirela Apostu în Dosarul nr. 341/1372/2008 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales Adrian Ioan Sas din cadrul Baroului Brașov, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului excepției arată că dispozițiile art. 110^1 alin. 1 teza finală din Codul penal contravin art. 16 din Constituție și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 341/1372/2008, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 110^1 alin. 1 teza finală din Codul penal, excepție ridicată de Cristina Mirela Apostu în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece inculpatul condamnat în stare de minorat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și care a împlinit vârsta de 18 ani este, spre deosebire de inculpatul major, supus unor măsuri de supraveghere ori este obligat să respecte cerințele prevăzute în art. 86^3 din Codul penal referitoare la măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului.

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalității în drepturi în fața legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile obiectiv diferite justifică, chiar din punct de vedere constituțional, un tratament juridic diferit.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prin apărătorul ales, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 110^1 alin. 1 teza finală din Codul penal referitoare la Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, care au următorul conținut:

- Art. 110^1 alin. 1 teza finală: "O dată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condițiile art. 110, instanța poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute în art. 86^3."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate dispun, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar, cu privire la instituirea unor obligații care, după împlinirea vârstei de 18 ani, cad în sarcina condamnatului în minorat. Faptul că, în conformitate cu acest text legal, dispozițiile art. 86^3 din Codul penal sunt aplicabile, după majorat, și infractorilor minori nu este de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale care consacră principiul egalității în drepturi. Așa cum se poate observa, art. 110^1 alin. 1 din Codul penal face parte din titlul V al Codului penal, "Minoritatea", titlu ce cuprinde dispoziții instituite de legiuitor tocmai în considerarea situației speciale a minorului, răspunderea penală a acestuia având o serie de particularități care vizează, în principal, reducerea pedepsei și creșterea eficienței măsurilor educative pentru reformarea socială a individului. Aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 86^3 din Codul penal în situația suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, în cazul infractorilor minori, se realizează fără nicio discriminare, în contextul regimului juridic de favoare reglementat de legiuitor în considerarea situației juridice speciale a categoriei de infractori menționate, neputându-se pune semnul egalității între condamnații majori și cei minori.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 110^1 alin. 1 teza finală din Codul penal, excepție ridicată de Cristina Mirela Apostu în Dosarul nr. 341/1372/2008 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2009.