Decizia nr. 66/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Zaharia Schrotter în Dosarul nr. 7.251/99/2007 al Tribunalului Argeș - Secția civilă, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 1.728D/2008 al Curții Constituționale.
La apelul nominal răspund autorul excepției, prin avocat Felix Mihai, cu împuternicire avocațială, partea Consiliul Local al Municipiului Iași, prin consilier juridic Mihaela Mîrț, și partea Societatea Comercială "Iulius Grup" - S.R.L. din Iași, prin avocat Doru Victor Chiricioiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.731D/2008, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 5.820/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal răspund aceleași părți ca și în dosarul precedent, prin aceiași avocați, respectiv consilier, care depun la dosar acte doveditoare în acest sens. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea de obiect a celor două cauze, din oficiu, pune în discuție problema conexării acestora.
Părțile și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.731D/2008 la Dosarul nr. 1.728D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției ridicate în cele două cauze, care solicită admiterea acesteia și depune note scrise.
Consiliul Local al Municipiului Iași susține, prin consilier juridic, respingerea excepției de neconstituționalitate, conform notelor scrise depuse la dosarul instanței de fond.
Societatea Comercială "Iulius Grup" - S.R.L. din Iași solicită, prin avocat, respingerea excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din concluziile scrise, depuse la dosarul instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, susținând că textul de lege criticat nu contravine normelor constituționale invocate. Mai mult, motivarea autorului excepției cuprinde aspecte ce vizează interpretarea și aplicarea prevederilor legale criticate, or, acestea sunt operațiuni ce țin de competența instanței de judecată ce a sesizat Curtea Constituțională, și nu a acesteia din urmă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.251/99/2007, și prin Încheierea din 14 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.820/99/2007, Tribunalul Argeș - Secția civilă și, respectiv, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepțiile au fost ridicate de Zaharia Schrotter în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, autorul acesteia susține că textul de lege criticat restrânge sfera persoanelor care pot ataca în contenciosul administrativ un act administrativ unilateral adresat unui alt subiect de drept prin care se invocă apărarea interesului legitim public, deoarece acțiunea în justiție este condiționată de existența vătămării dreptului subiectiv propriu sau a interesului legitim privat. Or, "este necesar și în spiritul reglementărilor constituționale" ca o autoritate publică locală care administrează patrimoniul public și privat al unității administrative în numele cetățenilor plătitori de taxe și impozite locale "să răspundă și să dea socoteală în fața oricărui cetățean al comunității locale" față de actele administrative unilaterale prin care se dispune efectuarea anumitor operațiuni asupra acestui patrimoniu. În opinia autorului excepției, orice persoană poate și are dreptul de a ataca în justiție astfel de acte administrative, drept îngrădit însă de prevederile
art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Mai arată că, deși textul legal conține norme de procedură, art. 126 alin. (2) din Constituție nu justifică reglementarea unor prevederi legale care să aibă ca efect încălcarea unui drept, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 189/2006 . Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este "să apere nu drepturi teoretice și iluzorii, ci concrete și efective".
Tribunalul Argeș - Secția civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 1.728D/2008, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Susține, în acest sens, că prevederile art. 8 alin. (1^1) trebuie interpretate prin raportare la celelalte dispoziții ale
art. 8 din Legea nr. 554/2004
și, în urma acestei operațiuni, reține că dispozițiile art. 8 alin. (1^1) sunt "anulate de dispozițiile art. 8 alin. (1^2), care permit invocarea și apărarea interesului public pe cale directă, nu în subsidiar, când se solicită anularea unui act administrativ". Ca atare, prevederile art. 8 alin. (1^1) "apar neconstituționale, contrare celuilalt text de lege reținut de instanță, deoarece se condiționează și cenzurează accesul la justiție, arătându-se limitele în care poate fi formulată acțiunea".
Tribunalul Iași - Secția comercial și contencios administrativ, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 1.731D/2008, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
sunt constituționale, deoarece acestea nu îngrădesc posibilitatea părților de a se adresa instanței judecătorești. În plus, menționează că autorul excepției vizează, în susținerile sale, aspecte ce țin de interpretarea textului dedus controlului în sensul definirii noțiunii de interes legitim public și de interes legitim privat, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost completate de
art. I pct. 11 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul legal criticat are următorul conținut:
Articolul 8
Obiectul acțiunii judiciare: "(1^1) Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat."
În opinia autorului excepției, textul criticat contravine următoarelor dispoziții constituționale: art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiție, art. 52 alin. (1) care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 47 privind dreptul la un recurs efectiv și la un proces echitabil, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, anexă la Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin
Legea nr. 13/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile
art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
au menirea de a clarifica și de a stabili în ce condiții și cine poate invoca apărarea interesului legitim public. Din conținutul textului se deduce că, prin acțiunea pe care o introduc la instanța de contencios administrativ, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct "interesul legitim public" pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Așadar, prin acțiunea introdusă, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susțină în sprijinul cererii și vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit să "paralizeze" așa-numitele "acțiuni populare" intentate de unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acțiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.
Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu conțin norme care să restrângă exercitarea accesului liber la justiție sau a dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde autorul excepției. Dimpotrivă, textul dă posibilitatea și persoanelor fizice sau juridice de drept privat ca, în anumite condiții, să invoce în fața instanței de contencios administrativ apărarea unui interes legitim public, atribuție ce aparține, de regulă, competenței autorităților publice, și nu persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Astfel cum rezultă și din prevederile
art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , privind "Subiectele de sesizare a instanței", Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau prefectul sunt instituții publice care, potrivit propriilor legi de organizare și funcționare, dar și
Legii nr. 554/2004 , au atribuții specifice în ceea ce privește sesizarea directă a instanței de contencios administrativ dacă apreciază că un act administrativ (normativ sau individual, după caz) este nelegal ori afectează drepturile, libertățile și interesele legitime ale cetățenilor sau interesul public. Prin urmare, interesul general al societății este protejat de instituții publice cu competențe speciale în această materie, iar dispozițiile de lege criticate oferă aceeași posibilitate și persoanelor fizice sau juridice private, sub condiția justificată ca interesul legitim public pretins încălcat să fie rezultatul încălcării dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acestora. De altfel, prevederile
art. 8 din Legea nr. 554/2004 , referitoare la obiectul acțiunii judiciare, reprezintă transpunerea în planul legii organice a prevederilor art. 52 din Constituție, care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, iar dispozițiile art. 8 alin. (1^1) reglementează condițiile exercitării, în cadrul acestei acțiuni de contencios administrativ, principale, a unei cereri subsidiare, având ca obiect încălcarea unui interes legitim public.
În plus, Curtea observă că, în motivarea excepției, autorul acesteia invocă prevederile art. 47 privind dreptul la un recurs efectiv și la un proces echitabil, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, anexă la Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin
Legea nr. 13/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008. Curtea constată că art. 6 din Tratat prevede că moment al intrării lui în vigoare data de 1 ianuarie 2009, cu condiția ca toate statele semnatare să fi depus instrumentele de ratificare până la această dată. În caz contrar, Tratatul de Reformă (de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene) va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar care îndeplinește ultimul această formalitate. Astfel, chiar dacă România a ratificat Tratatul de la Lisabona, acesta nu a intrat încă în vigoare, din moment ce nu toate statele membre ale Uniunii Europene au îndeplinit aceeași procedură. Prin urmare, Curtea constată că aplicarea în cadrul controlului de constituționalitate a dispozițiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocate de autorul excepției, nu este posibilă atâta vreme cât Tratatul de la Lisabona nu a intrat încă în vigoare.
În final, Curtea reține că prin excepția ridicată autorul acesteia vizează mai mult aspecte ce țin de necorelarea dispozițiilor art. 8 alin. (1^1 ) cu cele ale art. 8 alin. (1^2), de interpretarea textelor privind definirea noțiunii de "interes legitim public" și de "interes legitim privat", deși cu privire la acest din urmă aspect soluțiile legislative sunt clare și se regăsesc la
art. 2 alin. (1) lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004 , astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 262/2007 , aspecte ce excedează însă competenței Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Zaharia Schrotter în Dosarul nr. 7.251/99/2007 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și în Dosarul nr. 5.820/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.