Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 214/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

prezumat în vigoare

Data actului
17 februarie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 143 din 9 martie 2009
Citat de
1 act
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 7.225 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 109 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Doru Florin Radu în Dosarul nr. 3.655/221/2008 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.655/221/2008, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 109 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție invocată de Doru Florin Radu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că din interpretarea art. 125 și 126 din Legea fundamentală se deduce fără dubiu că aplicarea sancțiunilor de orice fel se poate face numai de către instanța de judecată, doar aceasta fiind independentă și imparțială, nicidecum de organele de poliție, care, făcând parte din organele administrației și din puterea executivă, nu sunt independente și imparțiale, ci sunt în raporturi de subordonare ierarhică. În opinia autorului excepției, aceste organe de poliție au, practic, regimul procurorului, care, în stadiul actualei legislații din țara noastră, nu întrunește cerințele de imparțialitate, sens în care s-a pronunțat constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Judecătoria Deva apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile tezei a doua a

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: "Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier [...]."

În susținerea excepției se invocă art. 124, 125 și 126 din Constituție, privind înfăptuirea justiției, statutul judecătorilor și, respectiv, instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Faptul că, potrivit

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , sancțiunile contravenționale prevăzute de acest act normativ se aplică de către polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, astfel cum a fost reglementată de legiuitor, și nu aduce nicio atingere dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeași ordonanță de urgență, "Autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind inițierea și avizarea unor reglementări, precum și aplicarea și exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române", iar potrivit art. 2 din același act normativ, "îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora". Polițistul rutier nu înfăptuiește justiția și nu se substituie în niciun fel instanțelor judecătorești, ci doar face aplicarea unor dispoziții prin care legiuitorul, în considerarea pericolului social al unor fapte, le-a reglementat ca fiind contravenții și a stabilit sancțiuni corespunzătoare.

De altfel, măsurile dispuse de reprezentanții poliției rutiere sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, plângere care, potrivit

art. 118 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , suspendă executarea acestor măsuri, de la data înregistrării plângerii contravenționale până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești. În acest fel, se asigură accesul la instanțele judecătorești și la toate garanțiile unui proces echitabil, inclusiv cele care privesc independența și imparțialitatea, la care face referire autorul excepției.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 109 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Doru Florin Radu în Dosarul nr. 3.655/221/2008 al Judecătoriei Deva.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.