Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 212/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
17 februarie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 149 din 10 martie 2009
Citează
1 act
Structură
0 articole · 7.765 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham în Dosarul nr. 641/46/2008 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare în cauză a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 55/R/MF din 8 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 641/46/2008, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece reglementează obligația procurorului ca, în situația în care în aceeași cauză se găsesc mai mulți inculpați, pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, să sesizeze instanța cu privire la ceilalți inculpați, ori de câte ori expiră durata arestării pentru unul dintre inculpați. Se încalcă astfel, în opinia autorului excepției, dreptul la un proces echitabil, deoarece prelungirea măsurii arestării se face, atât pentru majori, cât și pentru minori, de un număr de ori mult mai mare decât în situațiile obișnuite, având loc "o comprimare a timpului, cele 180 de zile fiind acoperite în două luni". "Se creează astfel premisele unui abuz și unei grave ilegalități, cu încălcarea dreptului la libertatea individuală....în sensul că măsura preventivă, ce ar trebui prelungită din 30 în 30 de zile în cursul urmăririi penale și numai motivat, se transformă într-o adevărată pedeapsă stabilită la începutul celor 180 de zile pentru întreaga perioadă de 6 luni, practic o executare anticipată a pedepsei". Se mai arată că procurorul este în imposibilitatea efectuării actelor de urmărire penală, fiind ocupat cu formalitățile înaintării dosarului la instanță. De asemenea, inculpatul nu poate beneficia de o apărare efectivă și eficientă, dosarul fiind permanent la instanța de judecată, și se încalcă și dispozițiile constituționale privind libertatea individuală, deoarece "prelungirea arestării preventive după scurgerea primei luni se va face de două ori în intervalul legal de 20, respectiv de 30 de zile; astfel pentru inculpați se discută în aproximativ primele două luni propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pentru toate cele 180 de zile permise de lege, față de situația normală în care măsura ar trebui discutată la expirarea fiecărei prelungiri de 30 de zile în decurs de 6 luni".

Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că "toate aspectele privind neconstituționalitatea art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală sunt de natură procedurală și nu constituțională și, prin urmare, ar putea forma obiectul unei viitoare reglementări procedurale în materie, pe care să o realizeze legiuitorul ordinar".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile alin. (5) al art. 156 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penale", potrivit cărora "Când în aceeași cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanța pentru unul dintre inculpați va sesiza, totodată, instanța și cu privire la ceilalți inculpați".

În susținerea excepției se invocă art. 21, 23 și 24 din Constituție privind accesul liber la justiție, libertatea individuală și, respectiv, dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, textul de lege criticat dă expresie dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (5) potrivit cărora, "În cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile". Prin reglementarea obligației procurorului ca, atunci când în aceeași cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, sesizând instanța pentru unul dintre inculpați să sesizeze, totodată, instanța și cu privire la ceilalți inculpați, legiuitorul a fost preocupat de asigurarea pentru aceștia a tuturor garanțiilor pe care le presupune accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

Pretinsele dificultăți procedurale la care face referire autorul excepției vizează modul de interpretare și aplicare a normelor criticate în cauza dedusă judecății, excedând, prin urmare, competenței Curții Constituționale, care se pronunță numai cu privire la constituționalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham în Dosarul nr. 641/46/2008 al Curții de Apel Pitești -- Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
___________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.