Decizia nr. 206/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 și 360 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Ciobanu în Dosarul nr. 6.102,1/114/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă faptul că autoarea excepției a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 august 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.102,1/114/2007, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 și art. 360 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Ciobanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil. Se arată în acest sens că "este absurd și inechitabil să fie obligată la cheltuieli judiciare către stat, în penal, persoana vătămată de însuși statul debitor care, în loc să execute hotărârea obținută în contencios administrativ, nu o face", determinând astfel inițierea unei acțiuni penale pentru executarea hotărârii judecătorești obținute împotriva statului. În ceea ce privește art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală se susține că este discriminatoriu, întrucât stabilește să se comunice hotărârea redactată în formă motivată doar inculpaților, iar nu și celorlalte părți din proces, și mai ales reclamantului, încălcându-i-se acestuia din urmă dreptul la un proces echitabil. Se arată că nu este suficientă comunicarea dispozitivului, ci este necesară comunicarea întregii hotărâri de către instanța de fond.

Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în ceea ce privește art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cu privire la art. 360 din Codul de procedură penală, apreciază că este neconstituțional, deoarece creează o inegalitate între inculpatul aflat în situațiile speciale menționate în text și celelalte părți din proces.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 192 și 360 din Codul de procedură penală. Din examinarea susținerilor autoarei excepției consemnate în aceeași încheiere și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, precum și a considerentelor încheierii de sesizare rezultă că se critică, în ceea ce privește art. 192 din Codul de procedură penală, numai alin. 2 al acestuia. Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 2 și art. 360 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 192 alin. 2: "În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.";

- Art. 360: "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare.

Inculpatului deținut sau aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunțarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administrației locului de deținere.

După redactarea hotărârii, inculpaților prevăzuți în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.

În cazul în care instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

I. Dispozițiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici similare. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând, pentru considerentele acolo reținute, că acest text de lege nu aduce atingere liberului acces la justiție și nici dreptului la un proces echitabil. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția pronunțată anterior, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

II. În ceea ce privește art. 360 din Codul de procedură penală, se constată că autoarea excepției este nemulțumită de omisiunea legiuitorului de a reglementa obligativitatea comunicării către inculpatul aflat în libertate o copie a actului de sesizare a instanței, precum și a dispozitivului hotărârii judecătorești pronunțate în cauză. Astfel, se consideră că o copie de pe actul de sesizare și de pe hotărârea judecătorească ar trebui să primească și inculpații aflați în stare de libertate, iar nu numai cei aflați în stare de deținere. Or, această "critică de neconstituționalitate" vizează, în realitate, o problemă de legiferare, problemă care constituie atributul suveran al Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, este "unica autoritate legiuitoare a țării".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Ciobanu în Dosarul nr. 6.102,1/114/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.