Decizia nr. 484/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură penală, invocată de avocatul Ionescu Dan Cristian, apărător din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian, în Dosarul nr. 614/1997 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 noiembrie 1997 și apoi pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, prin Încheierea din 5 mai 1997, pronunțată în Dosarul nr. 614/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 174 din Codul de procedură penală, invocată de avocatul Ionescu Dan Cristian, apărător din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 174 din Codul de procedură penală, limitand în fața primei instanțe reprezentarea inculpatului lipsa numai în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de maximum un an, încalcă art. 24 alin. (1) din Constituție privind dreptul la apărare. Prevederile constituționale garantează în egala măsura cele doua forme de exercitare a dreptului la apărare, asistența juridică fiind obligatorie, fără nici o distincție între reprezentare și apărarea din oficiu. Or, în speta, fiind vorba de o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa cu detențiunea pe viața sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, apărătorul nu poate asigura apărarea inculpatului plecat de mai mulți ani din țara, neavând posibilitatea de a pune întrebări coinculpatului și martorilor, de a solicita probe și de a pune concluzii, cu excepția celor scrise.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece "În speta, imposibilitatea aparatorului din oficiu de a-l reprezenta pe inculpat nu rezultă din neconstituționalitatea art. 174 din Codul de procedură penală, ci, în primul rând, din specificul reprezentării, reglementate de lege". Dispoziția art. 174 din Codul de procedură penală trebuie interpretată ca o garanție procesuala de care beneficiază inculpatul, reprezentarea lui în fața primei instanțe fiind permisă numai în cazul infracțiunilor mai puțin grave, fără consecințe deosebite pentru inculpat, respectiv numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea supusă judecații este amenda sau închisoare de cel mult un an. În speta, inculpatul, prin atitudinea sa de a se sustrage judecații, a înțeles sa renunțe la garanțiile procesuale pe care legea i le conferă în general și la garantarea dreptului de apărare în special. Principiile publicității, oralitatii și contradictorialității, după care se desfășoară judecata, oferă posibilitatea unei apărări eficiente a inculpatului. În același timp, prezenta inculpatului oferă instanței posibilitatea de a cunoaște personalitatea acestuia. De aici decurge obligația inculpatului, prevăzută în aproape toate legislatiile, de a fi prezent la judecata ce se desfășoară în fața primei instanțe, reprezentarea fiind permisă numai în cazurile anume prevăzute de lege.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului, se arata ca textul art. 174 din Codul de procedură penală este constituțional și, ca atare, excepția ridicată în fața instanței de judecată este nefondata.

Guvernul, în punctul de vedere comunicat, arata ca imposibilitatea aparatorului din oficiu de a-l reprezenta legal pe inculpat nu rezultă din neconstituționalitatea art. 174 din Codul de procedură penală, în raport cu dispozițiile art. 24 din Constituție, ci din natura, esenta și limitele reprezentării. Asistența juridică fiind asigurata din oficiu, dreptul fundamental la apărare al inculpatului, care nu se prezintă în fața instanței, este respectat. În raport cu prevederile art. 24 din Constituție, ale art. 171 și 172 din Codul de procedură penală, prevederile art. 174 din același cod sunt constituționale și reprezintă o garanție procesuala de care beneficiază părțile în procesul penal, precum și inculpatul, în cazurile și în condițiile expres stabilite prin lege.

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile art. 174 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.