Decizia nr. 125/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996

a cadastrului și publicității imobiliare, excepție ridicată de George Hotar și Clementa Hotar în Dosarul nr. 2.528/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.528/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996

a cadastrului și publicității imobiliare, excepție ridicată de George Hotar și Clementa Hotar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul apreciază că "prevederile art. 33 și

art. 34 din Legea nr. 7/1996

care dau dreptul unei terțe persoane, neproprietar, neposesor, să aibă calitatea și dreptul de a veni în instanță și de a solicita înscrierea în cartea funciară a unui drept nereal, neactual și nelegal contravin prevederilor art. 16, art. 21 și art. 44 din Constituție".

Judecătoria Sectorului 4 București consideră excepția ca fiind neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate acoperă explicit anumite necesități juridice și de publicitate care trebuie satisfăcute pentru a nu perturba circuitul civil referitor la proprietatea imobiliară.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996

a cadastrului și publicității imobiliare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 33: "(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.

(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

(3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.

(4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

(5) Erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.

(6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale.";

- Art. 34: "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 privitoare la accesul liber la justiție și art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , publicitatea imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidență al cadastrului general și are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ. În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Astfel, art. 33 din lege definește operațiunile de rectificare și modificare a înscrierilor din cartea funciară, modalitățile în care acestea pot opera, și prevede că procedura de rectificare a înscrierilor, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se stabilește prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Cu privire la cererea de rectificare a înscrierilor din cartea funciară, dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 7/1996

reglementează că orice persoană care justifică un interes poate formula o astfel de cerere, în măsura în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea ori, în fine, înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Așadar, Curtea reține că rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară nu este decât o operație prin care se consemnează acte și fapte juridice extrinseci, operație care are caracterul unei înregistrări. Scopul notării acestor acte și fapte juridice îl constituie exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare, deci opozabilitatea lor în raport cu terții. De aceea, având în vedere importanța acestor drepturi ce izvorăsc din acte juridice civile, posibilitatea rectificării unor asemenea înscrieri reprezintă o măsură de protecție a dreptului de proprietate și de asigurare a securității circuitului civil.

Prin urmare, Curtea constată că, întrucât textele de lege criticate se limitează a determina condițiile obiective în care persoana interesată își poate exercita dreptul de a solicita oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară rectificarea sau modificarea cărții funciare, argumentele autorului excepției de neconstituționalitate nu au temei constituțional.

Mai mult, nici critica potrivit căreia textele de lege criticate dau dreptul unei terțe persoane de a solicita înscrierea în cartea funciară a unui "drept nereal, neactual și nelegal" nu poate fi reținută, deoarece textul de lege prevede expres că rectificarea operează numai dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-au constatat împrejurările enumerate limitativ de lege. Or, în condițiile în care hotărârea judecătorească reprezintă un act autentic prin care se tranșează dreptul sau situația juridică alegată, el constituie dovada deplină a acestora, potrivit art. 1.173 din Codul civil, până la înscrierea în fals sau până la reformarea sa ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac. Până atunci, în virtutea prezumției absolute irefragabile a autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă este considerată a exprima adevărul cu privire la drepturile pe care o instanță judecătorească le constată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 și

art. 34 din Legea nr. 7/1996

a cadastrului și publicității imobiliare, excepție ridicată de George Hotar și Clementa Hotar în Dosarul nr. 2.528/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2009.